Afară-i heavy rain că așa citesc pe ecranul calculatorului. În casă e cald și luminițele sclipesc, Luca abia a făcut ochi și arată într-un mare fel în așternutul nou nouț pe care abia l-am înfățat. E unul cu model așa cum nu am mai avut până acum și-s fericită că am fost inspirată să-l cumpăr.
Am început un proiect nou, el trimițându-mă într-o lume idilică unde totul e plin de culoare, arome specifice, frumusețe crudă, răsfăț și simplitate. Pot să plec în călătoriile astea imaginare cu o ușurință pe care încă n-am pierdut-o, salvându-mă de nici nu mai știu de câte ori de la sfârșeala care mă tot sâcâie și sâcâie. Experimentez mai multe vieți așa, același sentiment avându-l și când citesc.
E bine, și totuși nu e.
Acum cinci ani, pe vremea asta, stăteam la priveghiul tatei alături de fii, mama și frații mei. Mă uitam la tata și mă gândeam că odată cu plecarea lui Crăciunul nu va mai fi niciodată la fel. Îmi amintesc că atunci Luca, fiind mai mic, m-a întrebat dacă nu pot fi normală măcar jumătate de oră cât să apuce să vină Moșul.
Moș Gerilă a meu.
Moș Crăciun al lui.
Și m-am prefăcut a fi normală însă nu mi-am mai revenit niciodată la normalul pe care-l știam.
Tata cânta colinde în seara de Ajun și era așa de fericit de fericirea noastră. E o stare pe care o simțeam atunci, o simt și acum reverberând.
Moșul va veni și în această seară, așa cum a venit de fiecare dată. Nu știu să vină altfel, celelalte variante fiindu-mi complet străine, nedorind a le îmbrățișa niciodată. Luca îl așteaptă cu nerăbdare, la fel cum îl așteptăm toți ai casei. Sufletul meu e împărțit, o parte din el fiind lângă Răzvan și Karolina.
Cumva, în mintea mea sunt alături de toți și e bine, simplu, cald și miroase a portocale.
Crăciun fericit lipsit de griji cu pace și liniște!
P.S. A venit Moș Crăciun și a fost minunat. Bogat și liniștit, sfătos și îngăduitor. Mă bucur că l-am putut primi, dar mai ales că l-am petrecut cu familia, atâta câtă a rămas aproape și cu ceilalți în sufletul meu cuibăriți pentru vecie. E mare lucru!
*
*
