De când mă știu mi-au plăcut poveștile rusești pentru că au farmecul lor aparte, costume frumos descrise, obiceiuri păstrate și autori care pot reda în cuvinte ceea ce se simte și mai ales cum decurg ele.
O poveste rusească despre Crăciun nu începe neapărat cu A fost odată, dar chiar și așa copiii sunt încântați să le asculte și nu numai ei. Dar pentru adulți, aceste zile de Crăciun nu aduc întotdeauna doar gânduri și fapte bune nefiind întotdeauna zile festive lipsite de griji. Sunt adesea zile de rememorare, chiar de condamnare atunci când tot ce au făcut le apasă umerii de parcă ar căra poveri grele, și cu atât mai mult atunci când le amintesc toate acele lucruri pe care ar fi trebuit să le facă, dar nu au putut sau au ezitat sau au disprețuit a le face. Cei singuratici sunt împovărați de singurătate; cei trădați prin trădare, cei uitați prin uitare.
Russian Winter de Vladimir Zhdanov
Cartea „Povestiri rusești de Crăciun” apărută la editura Contra Mundum cuprinde o selecție de 11 autori, unii dintre ei cu trei povestiri, pe copertă cu o pictură pe care nu am găsit-o specificată în interiorul cărții, acest lucru determinându-mă să caut. Și iată de am găsit:
Pictura este semnată de Boris Kustodiev fiind realizată în anul 1919.
Maslenitsa este o temă recurentă în multe picturi Kustodiev. Această imagine viu colorată nu este setată într-un anumit oraș. Târgurile aglomerate sunt ascunse în spatele teatrului, în partea dreaptă a tabloului. În centru, avem atmosfera veselă a trecerilor și venirilor orășenilor roșii. Dealurile ondulate, înzăpezite adaugă dramă și mișcare picturii. Dar, interesant, unghiurile și compoziția picturii ne atrag privirea spre bisericuța din vârful tabloului. Kustodiev vrea ca spectatorul să-și amintească de Postul Mare? (sursa: aici)
După cum afirma V.F.Miller și Rîbacov, în trecut această sărbătoare a fost atribuită la echinocțiul de primăvară, care la mai multe popoare, ce folosesc calendarul solar, semnifică începutul unui nou an. Potrivit acestei ipoteze, sărbătorirea anului nou și trecere iernii a fost mutată de pe 22-24 martie mai devreme, în rezultatul apariției Paștelui ortodox. Printre savanții prerevoluționari se vehicula ideea că Maslenița se referă la sărbătoarea în cinstea „zeul vitelor”.
În etnografia sovietică se spunea că Maslenița – e atât legătură cât și granița dintre iarnă și primăvară când alungau si își luau rămas bun de la iarnă-zeița întunericului și a morții- și întâlneau primăvara, care aducea lumină, căldură și trezea natura la viață”. Sărbătoarea era considerată moștenirea „vechiului cult solar”, la relicvele cărora duceau ruguri și roată aprinsă pe pol.
Maslenița este o sărbătoare tradițională est-slavă, sărbătorită în săptămâna dinaintea postului Paștelui.
(sursa: wikipedia)
De ce a fost aleasă această imagine pentru niște povești de Crăciun nu am de unde ști, dar cu această ocazie am aflat mai multe lucruri pe care nu le știam, deci un câștig în ceea ce mă privește.
Veți putea citi „Crăciunul lui Moș Panov” de Lev Tolstoi, „În ajund de Crăciun”, „Vanka” și „În noaptea de Ajun” de Anton Cehov, „Un băiat la bradul lui Hristos” de Fiodor M. Dostoievschi, dar și „Nikolka” de Evghenii Poseleanin și altele. Am ales să vă citesc „Necaz în ajunul Crăciunului” de Nikolai Leskov pe care sper să o ascultați în fața bradului împodobit la căldură și în siguranța propriului cămin.
