Dimineața a fost despre Universitate și despre senzațiile care te încearcă acolo.
Despre așteptări și proiecții, despre exerciții de imaginație, despre tine și cum ești tu atunci când întrebările îți sunt adresate chiar de către tine.
Toate acestea sunt completate de senzații olfactive, vizuale, auditive și tactile iar ceea ce rezultă e imposibil de descris.
Apoi am revenit la nevoile de bază cele care trebuie satisfăcute altfel nemaifiind capabili de a face lucruri mai complicate, sofisticate.
Și a mai fost despre întâlnirea cu o persoană cu care ne-am văzut online un an și abia am așteptat ca îmbrățișarea să devina reală. Și așa a și fost. Ferice de noi!
