machetedidactice.com

Un măr, patru personaje și opt copii ochi și urechi

Întâlnirile cu copiii reprezintă pentru mine o sursă de bună dispoziție și bucurie. Și de această dată am rămas în acest registru, provocarea reprezentând-o o „mânuță” de copii altfel, chiar dacă nu suntem în săptămâna cu acest nume.
Copiii despre care vorbesc sunt unii dintr-o comunitate de romi și nu asta îi face diferiți ci modalitatea în care părinții lor înțeleg ce înseamnă grădinița și care este rostul ei.
Ca peste tot, aproape, în mediul rural, grupele sunt combinate, asta cerând educatorului resurse suplimentare, pregătire diferită și lucru simultan pe paliere de vârstă diferite, ceea ce face ca procesul educațional să se desfășoare diferit.
Știu, multe voci se vor ridica pentru a comenta și a exemplifica ce ușor este și ce mare lucru să stai cu niște copii, de parcă despre asta ar fi vorba. Dar, din păcate, așa stau lucrurile la noi și va mai trece multă vreme până se vor îndrepta lucrurile.
Părinții acestor copii, o parte dintre ei, nu-i aduc la grădiniță constant, frecvența lor fiind într-o continuă suferință. Mulți dintre ei vor merge la școală în anul ce urmează, dificultățile pe care le vor întâmpina acolo fiind lesne de sesizat. Au probleme de verbalizare începând de la pronunția cuvintelor până la alcătuirea propozițiilor simple. Bagajul lor de cunoștințe este firav, suportul pe care să clădească foarte subțire și mișcător, ceea ce complică și mai tare lucrul cu ei.
Nu au rutine, de răbdare nu mai pomenesc. Nu se pune problema că n-ar fi deștepți însă nu este suficient.
De cealaltă parte se situează partea logistică iar aici nu există cusur. Grădinița este una complet nouă, dotată cu tot ce trebuie unui asemenea loc. În imaginea de mai jos, prima clădire este școala primară iar clădirea din spate este destinată grădiniței. Sunt multe săli atât de lucru cât și pentru somn și masă, săli de baie dotate doar că nu sunt copii. O singură grupă funcționează aici, iar ea este combinată, așa cum aminteam mai sus.

Doamna educatoare este un om empatic și bun, dornic să lucreze cu copiii, mărturie fiind felul în care arată grupa și lucrările realizate de copii care sunt prezente la tot pasul.
În această grupă găsești jocuri minunate, hârtie colorată, lipici și foarfece, creioane colorate ascuțite și carioci bune. Centrele sunt bine delimitate, plasate la nivelul copiilor. Lumina este mai multă decât trebuie să fie, naturală, mocheta îmbrățișează pardoseala iar ambientul este propice procesului de învățare. Și aici ne-am jucat noi: eu alături de doamna educatoare și copii.

Am ales o activitate alcătuită din mai multe segmente așa cum este la o activitate integrată. Și despre ce n-am vorbit.

Povestea aleasă a fost cea scrisă de Vladimir Suteev, Mărul, extrem de ofertantă. Pentru asta, am pregătit machetele personajelor și mărul aferent, acestea ajutându-mă la jocul de rol pe care l-am făcut după ce povestea a fost citită, analizată, explicată.

Fiind opt copii prezenți, am făcut de două ori acest joc de rol, de fiecare dată eu fiind povestitorul iar doamna regizorul. Sunt momente atât de prețioase, nu aveți idee!

După ce ne-am jucat cu cuvintele despărțindu-le în silabe și alcătuind câteva propoziții, copiii au luat pauza pentru masă, timp în care eu am aranjat materialele pentru următoarea secvență. A urmat momentul în care am vorbit despre Ciclul de viață al mărului, cartolinele de la twinkl fiind cele folosite pentru vizualizare.

Mărul a fost gustat, sucul lui a fost băut, moment în care am vorbit despre întreg, jumătate și sfert, fructul mărului fiind extrem de ofertant la acest capitol. Semințele din interior au fost și ele analizate la rândul lor.

Într-o activitate matematică am alunecat și așa numerele s-au înșirat, cele de la 1 la 10, jucându-ne cu ele atât cât s-a putut – par/impar: crescător/descrescător. Nu am omis pozițiile spațiale sus/jos, față/spate, dedesubt/deasupra; stânga/dreapta.

Părinții au venit după copii la ora prânzului, însă ei nu au dorit a pleca până nu au terminat activitatea ce era în curs de desfășurare.
Mulțumesc, Vasilica! E o plăcere să colaborăm convinsă fiind că ceea ce facem contează. Și chiar așa și este, cu adevărat.

Lasă un răspuns

%d