Zilele astea am călătorit mai mult cu mașina în prima parte a zilei, singură, ca de obicei, însoțită doar de gândurile mele și de acorduri mai mult sau mai puțin melodioase.
Toamna are fascinația ei și atunci când soarele este strălucitor, culorile pe care le etalează sunt fără egal.
Îmi place să privesc drumul care se ivește în fața mea și chiar dacă-l știu în diferite anotimpuri, frecventându-l destul de des, nu contenesc a mă minuna de cum arată. Apar schimbări pentru că se construiesc tot soiul de chestii, clădiri mai mici ori mai mari înșirându-se de-a lungul lui însă în esență e la fel.
Pentru mine, mașina reprezintă un cadru extrem de familiar și plăcut pentru că am petrecut multe momente în ea, de cele mai multe ori singură fiind, fiecare drum parcurs având în spate o istorie care-mi aduce pe chip zâmbete ori grimase, nostalgii ori încrâncenări. Vorbesc singură povestindu-mi una și alta, ori opresc pentru a scrie oamenilor dragi cu care am amintiri legate de locurile prin care trec. Om de vânzări fiind ani de zile, începând de la zone mici și ajungând până la cele care să acopere toată țara, știu cum stă treaba cu drumurile și ce presupun ele. Așa cum nu am uitat înșiruirea anotimpurilor și amprenta pe care acestea le pune peste formele de relief care le ies în cale nu am uitat nici oamenii care s-au intersectat cu viața mea în anumite momente.
Atunci când mă întâlnesc cu copacii pe care-i știu, mă opresc pentru a-i admira și a le mai spune cum stă treaba cu mine. Așa s-a întâmplat și ieri, atunci când dintr-un pâlc de copăcei am constatat că a mai rămas doar unul, restul fiind eliminați din motive necunoscute mie. I-am ascultat poveștile, pentru ca mai apoi să-i mai spun și eu una alta despre mine și viața mea ajunsă în acest punct. Nu m-a găsit prea bine spre deosebire de mine care l-am complimentat și asta nu gratuit ci justificat. Iată, să se consemneze că nu mint!
Cerul mustăcea deasupra noastră intervenind din când în când în completarea poveștilor.
E frumoasă toamna cât despre poveștile ei nu mai pomenesc. Doar că eu nu am curajul să scriu aici ce anume simt și trăiesc în amănunt însă pot atașa o melodie care descrie starea mea.
