Pe 23 septembrie, din punct de vedere astronomic, începe oficial anotimpul toamna în momentul în care se produce echinocțiul de toamnă, când longitudinea astronomică a Soarelui atinge valoarea de 180°.
În România, fenomenul a avut loc dimineață, la orele 04 și 04 minute. La latitudinile țării noastre, în aceste zile, Soarele va culmina la amiază la o înălțime medie de 45°, ceea ce reprezintă jumătatea distanței unghiulare dintre zenit și orizont, potrivit sursei citate. Ziua va fi aproximativ egală cu noaptea.
“Începând de la această dată, durata zilelor va continua să scadă, iar cea a nopților să crească, până la data de 21 decembrie, când va avea loc momentul solstițiului de iarnă”, conform astronomilor. Dacă în întreaga emisferă nordică toamna se instalează, în emisfera sudică echinocțiul aduce anotimpul primăvara, scrie agenția de presă Agerpres.
Punctul echinocțiului de toamnă, numit şi „punct autumnal”, se află pe sfera cerească la intersecţia eclipticii (ce reprezintă proiecția pe sfera cerească a planului orbitei Pământului) cu ecuatorul ceresc, pe care Soarele îl traversează la aceasta dată, trecând din emisfera nordică a sferei cereşti în cea sudică. Aflându-se deci la această data în dreptul ecuatorului ceresc, Soarele va răsări şi va apune chiar în punctele cardinale est şi vest, durata zilelor fiind astfel egală, indiferent de latitudine, cu cea a nopţilor. Singurele excepţii le întâlnim în regiunile polare, în zona polului nord unde începe lunga noapte polară, iar în cea a polului sud, Soarele se află deasupra orizontului, timp de 6 luni, până la momentul echinocţiului de primavară, după cum se explică pe site-ul Observatorului Astronomic „Amiral Vasile Urseanu”.
Am rememorat cum m-a jucat eu cu Luca atunci când a venit vorba despre acest fenomen, unul de care nu-mi aduceam aminte din copilărie mea.
Activităţi educative copii – Despre echinocţii şi solstiţii
Și mi-am mai amintit de atelierele pe care le-am făcut alături de copii cu această temă.
Pe Pământ sau în Spațiu, unde-i mai bine? – Ziua 4 * Când luna se joacă cu soarele
Astăzi nu am mai lucrat cu nici un copil, fiind și duminică, dar am petrecut în natură, la un grătar, clipe minunate.
Culori, texturi, arome, toate s-au completat în cel mai armonios mod.
Drăgălășeniile unei pisici nu puteau să lipsească din acest peisaj de toamnă.
Momente minunate petrecute alături de oameni dragi, când am putut depăna amintiri din copilărie amintindu-ne de toate năzdrăvăniile cu iz de secol trecut.
Iar de departe, de la unul dintre cei care s-a regăsit în poveștile depănate, am primit un semn că este alături de noi chiar fără să ne vorbim.
