A doua zi de școală din acest an a început într-un mod inedit pentru mine asta pentru că liceanul a ales să continue un program început peste vară pe care-l credeam alocat doar acelei perioade. Dar nu, decizia lui a fost diferită iar eu nu vreau să intervin atâta vreme cât lucrurile arată ceva: determinare, consecvență, rigurozitate.
Gândind la ziua de ieri, aceea în care multă lume a auzit sunetul clopoțelului fiind direct implicată și prezentă la fața locului, eu nemaitrebuind a fi acolo lângă licean, sosind și acest moment, am auzit alt clopoțel. Un sunet pe care-l aud de multă vreme și care mi-e familiar și drag. Cel al curierului.
În marea majoritate a cazurilor, el aduce cărțile după care eu râvnesc și pe care doresc a le cuprinde cu brațele mai întâi, apoi cu sufletul și rațiunea.
De această dată, s-au sincronizat cu gingășia florilor de toamnă.
Cărțile din această tură aduc povești independente de cele aflate între copertele lor pentru că felul în care au ajuns și rostirile de care sunt însoțite reprezintă secvențe importante în economia întâmplării.
Oameni dragi le-au purtat în brațele lor.
Oameni dragi le-au recomandat iar părerea lor contează.
„Clopoțelul” curierului a fost secondat de alertele mesajelor sosite de la oamenii cu care eu colaborez, ori am colaborat de-a lungul anilor. Voci vibrante au fost reauzite, certificându-mi, dacă mai era nevoie, siguranța continuității și importanța ei.
Să se așeze faptele și întâmplările așa cum le puteți trăi și gestiona mai bine pentru că suntem atât de diferiți încât ce e suportabil pentru mine, pentru tine poate fi de neconceput. Și nu uitați să citiți!
