Întâmplarea prin care trec m-a dus în registre necunoscute mie până acum. O fi și ăsta un semn precum că e bine să ai parte de tot soiul de experiențe pe care ca să le gestionezi trebuind să dau dovadă de mult calm, răbdare și tact.
Am de toate în ciuda faptului că continui să nu pricep ce anume m-a tras în această situație și ce a generat producerea ei independent de voința mea fiind în necunoștință de cauză. Oi fi tras bățul scurt, virtual vorbind.
Astăzi mi-am căutat paginile și dacă cea a Machete didactice meșterite de Ioana Dana și Școlărel în clasa a V-a, a VI-a, a VII-a, a VIII-a există, putându-le vizualiza, dar neavând acces la ele pentru că nu mai sunt administrator și telefonul mi-a fost schimbat, pagina personală este invizibilă, cel puțin mie. Pe ce unde oi umbla și unde anume mă aflu nu am habar cu toate că despre mine este vorba. Dacă mă găsiți, dați-mi de știre, vă rog!
După ce am găsit pagina blogului, am văzut că pot interacționa cu ea ca orice persoană care folosește această platformă. (Mi-)Am trimis un mesaj și am primit și răspuns, unul generat automat cred, însă m-am uitat la el ca mâța-n calendar cum s-ar spune.
La Școlărel în clasa a V-a, a VI-a, a VII-a, a VIII-a a fost și mai comic ca să nu spun altfel, trebuind a trimite o cerere de înscriere la care, surpriză, nu am primit încă nici un răspuns. S-ar putea să nu mă calific pentru a urmări acest grup.
În rest, ziua mea a fost una așa cum poate fi în situația asta. Mi-am văzut de activitățile cotidiene atât cât am putut și cum am putut. Un prieten drag mi-a stat alături și vreau să-i mulțumesc: Mircea, îngerul păzitor al activității mele virtuale, a fost dispus să-mi mai suporte, încă o dată, toate întrebările la care nu aveam răspuns. Sper să nu se sature de mine și să mă lase baltă la un moment dat că la așa ceva chiar nu mă pot gândi. Zău!
