machetedidactice.com

Aceleași locuri, senzații noi

Un an întreg de când revin de la mare aștept să mă reîntorc atât de mult îmi place aici. Nu știu dacă aș locui mereu aici cum aș percepe, dar cu siguranță aș sta mai mult nu doar o săptămână atât cât durează concediul nostru.

E o poveste aici iar eu o aud foarte bine. Rezonez cu ea prin toți porii, contopindu-se cu ființa mea. Forme inedite, arome necunoscute, șoapte și strigări la care nu reacționează nimeni în afară de mine îmi spun ca trebuie să fiu prezentă.

Drumul până aici a fost parcă mai ușor ca niciodată, am plecat de acasă cu o oră înainte de miezul nopții pentru că răsăritul soarelui să ne prindă-n Vama Veche. O destinație care și-a pierdut din boemia de odinioară ori eu am îmbătrânit și nu mai percep cu adevărat realitatea. Melanjul celor care așteptau răsăritul, varietatea și diversitatea lor m-a făcut să-l privesc pe cel așteptat la întâlnire cu multa admirație. Trebuie că ești deosebit cu adevărat de aduni atâta lume în jurul tău

Am lăsat-o în urma după ce soarele ne-a luminat fețele și am venit în locul unde aveam deja aranjată șederea pentru zilele următoare. Iar aici lucrurile și vibrația e diferită de ce știam eu din anii anteriori.

Turiștii sunt mult mai puțini ca refugiații din Ucraina, având posibilitatea să vedem la joaca mulți copii gălăgioși. Sunt supravegheați de femei mai tinere ori mai bătrâne, lângă ele aflându-se și niște bărbați țineri. E o situație destul de delicată iar apăsarea se simte la tot pasul. Nici mâncarea nu mai e ce a fost și nici barul de la piscină. Totul e sub spectrul acela al neliniștii și așteptării unor vești care nu se prevăd a fi bune.

Viața merge mai departe: copiii se joaca, femeile au un zâmbet are nu e al lor, râsetele de la piscină, muzica din difuzoare, bronzul deturnează atenția de la cum stau lucrurile cu adevărat .

Iar noi ne uităm la ei și credem că dacă nu e în curtea noastră nu ne afectează însă ne păcălim al naibii de tare. Ne afectează și încă cum!

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: