machetedidactice.com

Chiar ne obișnuim cu toate

E un august destul de capricios până acum. Multă lume din jurul meu e bolnavă, mai multă ca acum doi ani când spaima era la cote maxime și când, la câteva cazuri raportate totul era închis.
Nu pot uita izoleta venită în fața blocului pentru a lua un vecin, unul care a coborât pe picioarele lui din casă, fiind preluat de doi oameni care arătau ca niște extratereștri care n-ar fi putut să-i acorde nici un ajutor pentru că nu se puteau mișca, așa erau costumele pe care le purtau. Vecinul a mers încet, opintindu-se, a urcat singur în salvare și duși au fost.
A doua zi am aflat că a murit, toți au spus că de covid doar că fișa medicală a arătat altceva.
Luni la rând am văzut oameni cu mască, păstrând o oarecare distanțare și respectând reguli de igienă ce ar fi trebuit urmate fără nici o pandemie. Am auzit nenumărate vociferări, cuvinte de ocară aruncate aiurea, fără un fundament științific.
Am asistat la o analiză amănunțită făcută de oameni care n-ai nici o treabă cu nimic atunci când a apărut vaccinul și iar au reverberat în eter cuvinte greu de reprodus. Am simțit lipindu-se de mine și ai mei etichete care nu au mai putut fi dezlipite asta fără ca acțiunile mele să interfereze cu ale altcuiva însă nu m-a interesat. În definitiv, fiecare face cum crede de cuviință atât cât poate procesa informația și cât poate cuprinde cu înțelegerea.
În 2020 nu am putut pleca nicăieri, pierzând biletele pe care le plătisem pentru Anglia, dar și concediul de la mare pentru că așa am putut gestiona situația. Nu a contat nimic decât să știm că am făcut tot ce-a ținut de noi pentru a ne feri.
Chiar și așa, la finalul lui 2020 am fost învăluiți de virus și am trecut cu bine. Dintre toate cred că psihicul mi-a fost cel mai zdruncinat. Lumea evita să spună ce și cum în situația în care erau răciți ori era nevoie de un tratament legat de dureri de nas și gât, tuse, febră mare ori stare de oboseală acută. Și acum evită mulți.

Anul 2021 a fost unul în care școala s-a făcut mai mult NU, copiii au experimentat învățământul on-line și în multe locuri el a fost inexistent, nu cum arată studiile și raportările trimise către minister. Nici asta nu a interesat marea masă, doar cei pasionați și implicați în adevăratul sens al cuvântului încercând să facă ceva pentru a veni în sprijinul copiilor. Pot uita că în anul pandemic 2020, Luca a avut evaluarea și cum de pe 11 martie școlile au fost închise, nu a mai apucat să facă nimic cu doamnele de la școală pentru că nu a existat online. Au mers la început de iunie două săptămâni la școală, atunci când i-au trecut prin porțile de dezinfectare, o mare porcărie privind acum, lipsită de logică și sens.

Tot ce s-a putut face a fost o întâlnire online cu diriginta, ca un fel de curs festiv pentru final de clasa a VIII-a, după care gata!, nimic, totul rămânând în grija părinților care s-au descurcat fiecare cum a putut/priceput.

Dar a început liceul și de când copilul este în această formă de învățământ nu am participat la nici o ședință cu părinții, adică nu ne-am întâlnit niciodată cu doamna dirigintă în cadru organizat. Ba mint, ne-am întâlnit chiar la început de clasă a IX-a atunci când ne-a anunțat unde vor învăța și care sunt regulile ce trebuie respectate.
Și asta a fost totul, dar au trecut doar doi ani mai avem timp pentru a ne întâlni. Eu am mai fost pe la școală că a mai avut nevoie copilul de una-alta, ori a trebuit să duc scutirile medicale după episoadele de boală prin care a trecut.
Cum stă treaba cu vaccinarea în rândul elevilor și cum se respectă regulile de igienă sanitară nu am de unde ști de vreme ce nu am avut nici o întâlnire cu diriginta și nici nu am primit vreo notificare lucru în urma căruia am priceput că fiecare face după propriile convingeri și precepte.

De-a lungul acestor doi ani am trecut prin episoade de boală însă în urma testelor făcute nu am ieșit pozitivi niciodată cu toate că semnele indicau clar că despre asta ar fi vorba. Însă am suferit de alte maladii care au necesitat investigații și analize, vizite la diferiți medici, emoții și resurse multe. Deocamdată e bine însă trebuie în permanență să avem grijă și să urmărim.

Cum spuneam, nu știu să mai fi fost așa de răcită în vreo vară, așa cum am fost de la începutul lunii. E adevărat, am stat lângă cineva care era răcit și aici mă refer la toată gama de simptome: tuse, răgușeală, nas înfundat, febră însă era un copil, nu un adult testele care i-au fost făcute indicând că nu virusul covid e de vină ci altceva. La noi s-a manifestat diferit, boala având o perioadă de incubație la fel de diferită. Simptome au apărut la trei zile, la cinci, la șapte după cum a rezistat fiecare. Am făcut teste pentru covid și unii au ieșit pozitiv, alții nu.
Testele le-am repetat zilnic iar medicamentația a fost diferită la fiecare în funcție de bolile pe care le mai avem că deh! unii dintre noi sunt cronici în unele aspecte.


Unii au avut febră, alții nu! Dar tuturor ne-au curs mucii într-un mare fel, un soi de secreții necunoscute până acum, lipicioase și groase ca un clei. Tuse nu mai vorbesc, o laringită de nu ne mai cunoșteam după voce.
A trecut însă am rămas cu vocile ușor schimbate și cu o stare de slăbiciune.
Însă în jurul nostru sunt foarte mulți oameni bolnavi. Mulți care nu se mai feresc pentru că nu-i așa? ne-am obișnuit cu virusul.
Știu oameni bolnavi care au continuat să meargă la serviciu și care nu au luat nici cele mai elementare măsuri de prevenție, acelea de a purta mască și de a sta la depărtare de interlocutori.
Știu persoane care au plecat în concediu fiind bolnavi, pozitivi la teste și care nu au stat acasă pentru că pierdeau banii, dar și pentru că formele pe care le aveau erau unele mai simple, care pot fi duse pe picioare.
Eu am stat internată luna trecută și la internare mi-au făcut testul covid pentru ca mai apoi să am acces în spital. Acum, dacă ieși din țară nu se mai cere nici testare nici dovadă de vaccinare, nimic! Așa că, cine-i mai poate opri pe cei care și-au rezervat deja biletele? Banii se recuperează foarte greu ca să nu mai spun de situații când pur și simplu se pierd.

O perioadă nu am ieșit din casă, pentru mine, pentru cei din jur. Așa am considerat că e mai cinstit să procedez și nu vreau să sugerez nimănui nimic. Dar când am ieșit nu am avut cum nu constata niște realități; multă tuse, aglomerări de persoane în spații strâmte, voci alterate și muci.
Măști? Mi-au ajuns degetele de la o mână pentru a le număra. (am fost astăzi la piață să cumpăr afine și nu vreți să știți cum era acolo, fiind și zi de târg la noi în urbe).

Ce am dedus din tot acest tablou? Că ne-am obișnuit și cu covidul pe care mulți l-au luat în râs, dar din pricina căruia mulți au rămas cu scaunele goale la masa din familie, chiar și așa continuând a-l nega. E problema lor, doar a lor, atâta timp cât nu mă afectează pe mine și ai mei.
Doar atât.
Deci ne-am învățat și cu el fiecare gestionându-l, mulți dintre noi ridiculizându-l, așa cum facem cu multe altele din domenii diferite. Ce va mai urma poate spune cineva? Ne vedem de viețile noastre urmând a gestiona problemele din mers.
Decizii înțelepte să luați!

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: