Momentul reîntâlnirii cu Paradisul meu s-a prelungit mai mult în acest an, dar iată că așteptarea a luat sfârșit în această dimineață când am plecat înspre el. A trecut un an, mai mult ca-n alte dați, însă important este că am reușit a ajunge, bucuria fiind greu de explicat.
Zorii zilei ne-au prins pe drum, de data aceasta fiind doar alături de Luca, care s-a dovedit, a câtă oară?, un partener de drum extrem de agreabil. Habitatul automobilului este prielnic unor discuții care pentru mine reprezintă un soi de analiză a ceea ce am construit până acum.
Pentru el.
Pentru mine.
Fericirea a fost părtașă la toate destăinuirile, secretul fiind în siguranță la ea. Garantat!
Odată ajunși, am constatat că totul e în bună ordine, singura modificare constând în niște mutrițe minunate, numai bune de jucat și iubit.
Paradisul meu e simplu și tihnit la fel ca cei care au grijă de el de-a lungul anului. Cu devotament, bucurie, responsabilitate. Faptul că avem acces la el reprezintă un beneficiu fără de care, pur și simplu, nu știu cum ar arăta viața noastră. Chiar nu am puterea acestui exercițiu!
Bine te-am regăsit, tărâm de poveste! Urmează să umplem câteva file întru desăvârșirea noastră.
