De ceva vreme îmi tot apare oferta educațională a unei școli gimnaziale pe care o cunosc prea bine. Mult mai bine decât mi-aș fi dorit vreodată. În ea se prezintă o sumedenie de cadre didactice de mare calibru, peste 50% dintre ele având Gradul I, deci persoane cu reale abilități educaționale, vrednice de a educa școlarii pentru viitor.
Numai că, ce să vezi, lucrurile în realitate nu stau chiar așa! Știu, nu puțini vor fi care vor considera rostirile mele răutăcioase ori mai știu eu ce epitete se pot lipi, dar eu nu am uitat cum a fost, ce a fost, câtă determinare din partea mea și a copilului pentru a rezolva situații stranii petrecute acolo.
Nu, nu toată lumea a fost nepricepută, nu despre asta vorbesc, însă oferta prezentată de ei nu corespunde cu realitatea.
În clasele primare, copilul a avut o învățătoare foarte, foarte bună pentru el/noi. O doamnă cu un temperament echilibrat, modestă și dreaptă, un exemplu de dascăl cum mulți copii și-ar dori să aibă. Serioasă, determinată, calmă, consecventă, perseverentă așa a fost învățătoarea copilului. A știu cum să gestioneze situația din clasă și nu a permis părinților derapaje majore. Nu a fost totul ca-n paradis, au existat și clenciuri, dar între copii.
Odată ce acest ciclu s-a terminat, am intrat în cel gimnazial cu speranța că oferta care ne-a fost prezentată va fi mai aproape de realitate, nu pârâtă. S-a dat un examen pentru clasa de engleză intensiv, care numai așa nu a fost.
Activități educative copii – Am pus punct unui capitol foarte important din viața noastră
Dacă în primul an doamna profesoară a avut timpul cuvenit pentru copii, în următorul a prins un post în conducerea școlii și totul s-a schimbat radical. Nu pot uita o ședință din clasa a VI-a, atunci când un părinte a întrebat-o când mai vine și pe la ore. A fost o situație stânjenitoare, dar după ce au trecut bujorii din obraji nu s-a schimbat nimic. Din contra!
Dacă în clasa a VII-a le-a mai dat niște fișe pentru pregătit Olimpiada, în clasa a VIII-a, când a venit vorba iar de Olimpiadă nu s-a mai ocupat deloc de copii, nici la ore nu a venit pentru că erau de rezolvat probleme administrative. Cu copiii eu am fost la concurs, cu mașina mea, din banii mei și pe barba mea, rezultatele fiind și ale doamnei care a „lucrat” cu ei.
Doamna dirigintă, un bun profesionist, dar un organizator incapabil să omogenizeze și conducă un colectiv, a dorit a fi prietenă cu toată lumea, lucru imposibil de realizat. Dacă în primul an doamna profesoară a avut și un post în conducerea școlii, în cel de-al doilea, când copiii erau în clasa a VI-a a renunțat și așa a putut să-și gestioneze altfel timpul. Doamna nu a lipsit de la ore însă pandemia a îngenunchiat-o definitiv. Nu a intrat deloc la ore în on-line, fiind la începutul acestei experiențe, am avut o întâlnire festivă și s-a văzut cu copiii în cele două săptămâni când au venit la școală pentru a pregăti evaluarea. Lucrurile s-au uitat între timp, dar a fost o nebunie totală, stresul atingând cote de nesuportat. E de ajuns să pomenesc de tunelele de dezinfectare și nu mai e necesar nici o adăugare.
Să meargă/ Să nu meargă * Să-l trimit/ Să nu-l trimit la școală de pe 2 iunie?!
A venit și evaluarea, iar la primul examen, cel de limba română, a avut un supraveghetor care s-a dovedit a nu fi în stare să gestioneze o situație de concurs. Și acum mă uit cu uimire pe mesajele pe care a putut să mi le trimită după ce i-a luat teza de două ori, din motive neclare. A dorit să-mi comunice nici nu știu ce, disculpându-se pentru situația creată. Unei fetițe din aceeași clasă i-a luat lucrarea și a jignit-o, aceasta plângând mai apoi pe tot parcursul examenului. Da, știu, acum nu mai recunoaște nimic, ca de altfel și atunci, dar eu am mărturiile, mesajele trimise care oricum nu mai folosesc la nimic între timp ajungând într-un post de conducere.
Copilul și dascălul, dacă fac echipă bună, pot schimba lumea
Panorama zilei din Paradis. Ziua 4
La fizică și chimie acești copii au avut o doamnă care a făcut orice numai materiile nu. Au intrat în liceu cu niște lacune care pentru unii a fost imposibil de a le surmonta. Am vorbit la ședințe, dar degeaba, nu s-a rezolvat nimic. Toată lumea a închis ochii descurcându-se după propriile puteri.
Dar cel mai tare a fost la geografie și istorie, acolo unde tot un singur profesor a fost, unul de care am aflat destul de târziu, prin clasa a VII-a, ce metode pedagogice folosea. Cu o oră înainte de a le da testele, venea și le dicta răspunsurile, DOAR RĂSPUNSURILE, pe care copiii le notau într-un caiet. Am fotografii mai multe, unele trimise de colegii copilului, pentru că (și asta am aflat mai târziu) al meu nu le nota luând note după cunoștințele lui. Am mers la școală și am vorbit cu domnul profesor iar conversația și acum o am proaspătă în minte. Printre altele am auzit:
– Dar ce, doamnă, nu doriți ca fiul dumneavoastră să aibă nota 10?
Și atunci am răspuns ca și acum:
– Nu, domnule profesor, nu vreau 10! Vreau să învețe ceva din materiile astea atât de frumoase.
Au fost nenumărate proiecte la care copiii au lucrat pe parcursul mai multor zile, pentru ca atunci când au trebuit evaluate totul să se petreacă pe repede înainte ori chiar deloc. Am scris și despre asta, dar cum pot uita telefoanele de la școală care mă anunțau să-l iau acasă pe școlar că i s-a făcut rău?
Școlărel de clasa a VI-a * Când aripile se frâng
Atunci când trebuie musai să vorbești, fă-o!
O să spuneți că: bine măi, dar nici unul nu a fost bun? Și eu voi continua: ba da! au fost buni mai mulți.
Doamna de matematică un om de o valoare inestimabilă pentru noi, care a venit în întâmpinarea hărțuielii de care a avut parte copilul în școala gimnazială, atunci când s-a ajuns în imposibilitatea de a o mai frecventa. În clasa a VI-a, copilul a avut 100 de absențe și am fost la un pas de a renunța iar asta a însemnat pentru noi costuri pe care nu le-a suportat nimeni din școală ci doar noi, părinții lui. Iar ea ne-a ajutat, din proprie inițiativă, ceea ce a contat enorm. Păcat că în clasa a VIII-a a plecat, locul ei fiind luat de un domn profesor în primul semestru, pentru ca mai apoi să vină doamna care era titulară dar în creștere copil, iar pandemia a prins-o nepregătită și cu un copil de câteva luni în brațe.
Și atunci, cine a pregătit acești copii pentru evaluare?
Părinții, fiecare cum a putut, a avut cunoștințe, posibilități și tot ce ține de acest aspect.
Nu vreau s-o uit pe doamna de biologie, o femeie super, căreia îi mulțumesc cu fiecare ocazie pe care o am. Nici pe doamna de educație fizică nu vreau s-o omit pentru că și ea a reprezentat o gură de firesc și normalitate în tot acest proces.
Poate vă întrebați de ce nu am spus atunci. Ei bine, am spus, dar când a venit vorba despre unii dintre ei, doamna dirigintă ne-a comunicat că sunt colegi și nu poate face nimic. La domnul de istorie/geografie toată conducerea a închis ochii, practic nu am avut cu cine. Cât am putut am făcut acasă, cât nu am cerut ajutor și așa am terminat această etapă.
La liceu, situația s-a mai schimbat, nu radical, și acolo cerând ajutorul atunci când lucrurile se petreceau așa cum nu ar fi trebuit. Dar nu e momentul să dezvolt acum acest aspect.
Așadar, nu doar aici ci și în multe alte locuri, școala nu e ce trebuie să fie. Iar de asta este necesar să se ocupe adulții cu simț de răspundere și cu determinare pentru că altă șansă nu avem. Chiar nu avem! Dar pe cine interesează?
