Ce au toate cele enumerate din titlu în comun? O zi de vară cu foarte mult vânt și oarecum atipică pentru una din acest anotimp care m-a trimis cu gândul la copilăria băieților mei, atunci când citeam și vizionam spectaculoasa poveste a lui Winnie. Ce amintiri, ce vremuri față de care mă încearcă un dor nemăsurat.
„Ursulețul Winnie și Ziua Furtunoasă”
Deci, ziua asta extrem de vânturoasă m-a scos din casă pentru a merge la Nada Florilor și a mai citi din cartea în care acum sunt băgată cu totul. Nu puteam rata acest loc, mai ales că Michi Lucescu nu făcuse cunoștință cu el. Nici Ralu, Jegosu ori Oana.
Ineditul zilei a fost un cățel care m-a însoțit în această aventură, din momentul în care nu ajunsesem la Nadă și până am plecat. Asta au însemnat aproximativ zece mii de pași și multe pagini de carte.
Avea chef de joacă și am regretat că nu am avut nimic pentru el, dar de mâine voi cumpăra ceva special pentru căței pentru a nu mai fi prinsă în ofsaid.
Când să plec, niște domni m-au îmbiat cu tei, tei proaspăt. Aveau tăiate niște crengi dintr-un copac și mi-au oferit și mie una.
Puteam refuza?
Evident că nu!
Așa că m-am dat deoparte, cu creanga primită cadou și preț de aproape un ceas am ales floarea pentru a o pune la uscat și a o folosi în iarna ce vine. Brrr, nici nu vreau să mă gândesc la iarnă!
Ajunsă acasă, am constatat că proba de 100 metri de la mondialele de înot de la Budapesta tocmai se terminaseră așa că, în așteptarea festivității de premiere am urmărit și eu această cursă magnifică, una care a intrat deja în istoria acestei probe sportive.
Felicitări, David! Ești un miracol al acestei nații și un exemplu pentru părinții care speră și visează. Tu ai arătat că se poate!
Ce minune de om! Ce bucurie! Felicitări, David! Felicitări părinților și antrenorilor tăi! Sunteți de dat exemplu lumii întregi că se poate în ciuda tuturor barierelor. Nu există așa ceva pentru oameni ca voi.
Cum spuneam, am intrat în casă exact la timp pentru a prinde premierea și a pune teiul la uscat, așa că fericirea mea de astăzi a avut un chip aparte: înot cu arome de tei și personaje de poveste. 🙂
Cele roșii surprinse în fotografie, bobițele de lângă tei sunt vișine, și le-am cules pentru Luca știind că-i plac. Copacul nu era în nici o curte, dar nici nu am abuzat de roadele lui. Am luat cincisprezece vișine, nici mai mult nici mai puțin.
O zi specială așa o pot cataloga. Mă bucur că face parte din viața mea atât de anostă.
