machetedidactice.com

Când Lacul cu nuferi e plin de flori înflorite

Nici nu mai știu de câte ori am fost la Lacul cu nuferi de la Ipotești! În toate anotimpurile i-am admirat frumusețea și misterul însă ca acum nu l-am mai prins niciodată.
Totul a început dimineață, când plecată în oraș pentru a cumpăra una-alta, am găsit chioșcul de ziare deschis iar acolo, o cărticică mi-a atras atenția. Am luat-o și întors-o pe toate părțile hotărând a o cumpăra, mirată de prețul atât de redus, ceea ce am rostit cu voce tare nu doar în gând. Doamna de acolo și-a spus că asta e părerea mea, mulți dintre clienții ei considerând a nu fi așa. Este o carte de povești scrise de Ion Creangă, apărută la editura Kreativ, în condiții grafice excelente, la un preț foarte mic raportat la ce este acum pe piață. Coperta este cartonată, ilustrațiile minunate semnate de Fabian Gabriella, foaia din interior cerată, ce mai, o strășnicie de carte!

Pentru că-mi doream să merg iar la Ipotești pentru a vedea Lacul cu nuferi am considerat că o „întâlnire” a lui Eminescu cu bunul lui prieten, Creangă, ar fi mai mult decât binevenită, drept pentru care am propus familiei să facem o excursie. Și am plecat!

Afară o vreme numai bună de călătorit, un cer nici senin, dar nici prea încărcat de nori, șanse de ploaie destul de slabe, vând inexistent.

Kilometri care ne despărțeau au fost repede parcurși, drumul fiind modernizat, accesul făcându-se ușor. Ne-au întâmpinat o mulțime de fluturi, cum de mult nu am mai văzut secondați de tot soiul de insecte care mai de care mai diferite la formă și culoare.

I-am privit cu mare bucurie pentru că ne era dor, fluturii fiind tot mai rar văzuți, paleta lor de culori extrem de restrânsă dacă mă gândesc la cei ai copilăriei mele.

Lacul cu nuferi era plin de flori înflorite, delicate și ireale se prezentau plutind pe suprafața apei. Păcat că suprafața nu e toaletată așa cum ar trebui, și mai trist fiind modul în care unii dintre cei ajunși aici înțeleg să se comporte. Plin de gunoaie de toate felurile, fie că vorbim de carton, hârtie, plastic ori doze de aluminiu peste tot. Fauna și flora lacului oferă un real spectacol și e trist că nu înțelegem acest lucru.

Am privit zeci de minute la tot ceea ce ne-a ajuns în raza ochilor, am ciulit urechile pentru a auzi tot soiul de triluri și fojgăiala aferentă, am înfoiat nările pentru a ne îmbogăți paleta noastră olfactivă. Șopârlele, păsările, broscuțele și broscuțele țestoase, șoarecii și alte târâtoare toate conviețuiau acolo în cea mai bună armonie, fiecare având rolul ei bine definit.

Pentru că am înconjurat lacul, ceea ce până acum nu am mai făcut, am văzut și cealaltă parte și am realizat ce potențial de învățare ar fi dacă copiii ar ajunge aici. Am repetat, de mai multe ori, ecosistem de baltă, asta pentru că în multe locuri apa la asta mă ducea cu gândul.

Am oprit și am scos cartea pentru a citi cu voce tare, imaginându-mi că spiritele celor doi prieteni sunt alături întru frumoase aduceri aminte.

O jumătate de zi ne-am bucurat cum am știut fiecare mai bine de un loc feeric pentru că asta oferă acest lac situat în mijlocul codrilor de la Ipotești. Nu-l ocoliți!

Lasă un răspuns

%d