Începutul primăverii a venit însoțit de clinchete de telefon din care răzbăteau glasuri necunoscute pe care nu reușeam să le pricep. Multe cuvinte se amestecau și nu pridideam în a pune semnele de punctuație menite a le îndrepta pe o cale pe care să le pot pricepe. Știți senzația aceea când vorbești cu cineva și de fapt vorbești singur?
Însă nu am capitulat, poate și pentru că vocea nu se afla la mare distanță de mine, ceea ce-mi oferea avantajul de a o putea întâlni pe viu.
După câteva telefoane de tatonare din care doar cuvântul „ceva” reverbera mai abitir ca toate celelalte, am plecat la întâlnire acolo unde în afară de vorbe mai știam că mai găsesc ceva de care să mă agăț și din care să înțeleg ce anume se dorește de la această colaborare.
Într-o dimineață de primăvară splendidă în care-ți dorești să întâlnești oameni noi, am plecat înspre locul cu pricina cu multă bucurie și vervă convinsă cumva că totul se va așeza deslușind toate misterele anterioare.
Ce am găsit acolo unde am ajuns:
Un loc în care mi-aș fi dorit să vin des, în fiecare zi ( lucru s-a mai repetat de câteva ori), unde de la primul clic al clanței am priceput că uneori cuvintele sunt prea sărace pentru a îmbrăca stări, ori oamenii nu le pot mânui prea inspirat pentru a transmite de fapt cum sunt ei cu adevărat.
E acolo o doamnă de poveste!
Garantat de poveste bună și autentică.
O doamnă care are o relație cu copiii din grupă cum nici nu vă puteți închipui.
O atmosferă așa cum ar trebui să existe în fiecare grădiniță: copii relaxați, un zumzet de treabă, chicoteli și veselie, căldură și tonuri calde.
La prima întâlnire am stat cu copiii și m-am jucat. Modelau și erau extrem de încântați de ceea ce făceau. Au oprit totul și am avut un dialog care s-a întins pe zeci de minute bune. Și-a așteptat fiecare rândul pentru a vorbi ceea ce m-a impresionat cu adevărat. Apoi, am primit o sumedenie de figurine modelate, unele mai elaborate ca altele, fiecare copil descriind ceea ce a făcut și cum anume.
Abia după ce toți copiii si-au prezentat lucrușoarele meșterite de ei am putut sta de vorbă cu doamna lor. Și am descoperit un om empatic, cu o voce plăcută, firavă și delicată, emoționată de ce avea să vină în cadrul acestui Cerc Pedagogic. Pentru că asta trebuia să pregătim, un Cerc Pedagogic cu o temă mai mult decât ofertantă: Abordări inovative în cadrul domeniului estetic și creativ tehnica modelajului în lut, pastă, aluat); tehnica mozaicului (cu materiale din natură sau preconfecționate). Stimularea activității preșcolarului în cadrul domeniului estetic și creativ (repere, sugestii, experiențe, practici).
Acestea fiind cunoscute am încercat, ca o echipă ce suntem, să găsim cea mai bună metodă pentru a îmbrăca așa o cerință de vastă care urma a fi privită de atât de mulți ochi și trecută prin filtre atât de diverse.
Marele avantaj a fost că cei mici aveau deja exercițiul lucratului cu plastilină, lut, aluat, dar și cu folosirea uneltelor specifice acestui tip de modelaj, chiar dacă nu știau că folosesc emboșoare de lemn, plastic ori de metal. Tehnicile folosite erau diverse doar că nu se cunoșteau termenii lor.
Dar ce știau copii fără să știe că știu?
-
- – să pregătească materialul de modelat (plastilină, aluat, lut) prin frământare, rupere etc;
- – să denumească și să utilizeze corect materialele și instrumentele de lucru specifice
- – să modeleze forme spațiale de dimensiuni și culori diferite, în poziții statice ori în mișcare, folosind procedeele specifice modelajului;
- – să realizeze forme în relief folosind tehnici de lucru specifice modelajului;
- – să sesizeze caracteristicile și transformările materialelor în timpul lucrului:
- – să folosească în discuțiile cu cadrul didactic și cu colegii un limbaj specific modelajului și activităților plastice;
- – să coopereze cu ceilalți colegi în cazul realizării unor lucrări complexe din domeniul modelajului;
- – să aplice reguli de utilizare corectă a materialelor și instrumentelor de lucru, astfel încât să asigure protecția sănătății proprii și a celorlalți.
- Toate acestea nu erau străine prichindeilor, tot ce mai aveam noi de făcut fiind a găsi o poveste pe care s-o îmbrace cu modelaje, acum tehnicile, ustensilele fiind cunoscute.
Povestea aleasă a fost una consacrată, „Cei trei fluturați”, doar că a suportat niște modificări pentru a îmbrăca activitatea. Și așa au apărut „Prietenii din grădină” unde trei fluturași încearcă să rezolve o problemă cu care se confruntă.
Cei trei fluturași
Fluturașii Gălbior, Albișor și Roșior sunt nedespărțiți. Toată ziulica zboară și se joacă printre flori.
Odată, o ploaie puternică le-a întrerupt jocul speriindu-i peste măsură! Cum căsuța lor avea ușa închis au rămas împreună hotărâți să găsească o rezolvare și să înfrunte vremea rea.
Au plecat să caute găzduire la floarea cu petalele albe, prima care le-a ieșit în cale, dar aceasta n-a vrut să-l primească decât pe Albișor deoarece aripile lui aveau culorile petalelor sale. Fluturașul alb a refuzat spunând că fără prietenii lui nu stă, plecând mai departe.
În cale au întâlnit o lalea roșie, petalele ei fiind extrem de gingașe și delicate, însă aceasta nu l-a primit decât pe Roșior. Gălbior rămânând pe dinafară au refuzat așa că cei trei au fost nevoiți să-și continue drumul. O floare galbenă care le-a ieșit în cale ar fi fost gazda potrivită și salvatoare însă și aici fiind primit doar fluturașul galben au fost nevoiți să-și continue drumul.
Cum nu găseau nici o variantă de a se adăposti toți trei sub același acoperiș, au plecat dezamăgiți, dar împreună au hotărât să suporte încercările vremii. Deoarece florile ofereau adăpost doar fluturașilor care aveau aripile de culoarea petalelor lor, cei trei prieteni au continuat să caute o soluție care să-i ajute să rămână în viață.
Soarele ascuns printre norii grei de ploaie a fost impresionat de atitudinea lor și de prietenia care-i lega hotărând să împrăștie norii. Nici nu se putea un moment mai potrivit deoarece micile insecte erau sleite de puteri și cu aripile îngreunate de ploaie. Când ploaia a încetat, și-au desfăcut aripioarele sub razele blânde ale soarelui așa ușurându-le de greutatea picăturilor de apă.
După ce s-au odihnit, fluturașii au plecat fericiți spre casă pentru că au înțeles că prietenia adevărată este cel mai de preț lucru și că doar așa, împreună, au putut rezolva situația complicată în care s-au aflat.
Povestea aceasta a fost prezentată de educatoare cu ajutorul unei machete, însă una incompletă pentru că furtuna din poveste a pricinuit anumite stricăciuni, cei mici fiind invitați să participe la reparații, cum altfel decât modelând.
Am menționat deja că modelajul a ajutat la reîntregirea acestui colț de grădină.
Ce materiale s-au folosit?
Din cele mai diverse!
În primul rând plastilina care este cel mai utilizat material în activitățile de modelaj cu copiii. Aceasta oferă o plasticitate mare în condiții de căldură și o gamă variată de culori. Din acest motiv frământarea plastilinei este prima operație pe care copilul o descoperă și exersează până ce va deveni deprindere a etapei de pregătire pentru lucru.
Dacă odinioară oferta de plastilină era extrem de redusă, astăzi avem posibilitatea de a cumpăra tot felul de plastiline în culori foarte variate, având texturi diferite.
Un alt material foarte folosit este aluatul, extrem de agreat de copii, odată preparat, aceștia îl prelucrează prin tehnicile de modelare. Obiectele modelate pot fi uscate la rece ori pot fi coapte în cuptor (cu sprijinul unui adult) pentru ca mai apoi să se coloreze folosind diferite tipuri de vopsele ori acuarele.
Rețete de aluat sunt multe, eu atașând aici doar două dintre ele.
Rețetă de aluat A: 2 căni cu făină, o cană cu sare mare, o cană cu apă și 2 linguri cu ulei de gătit. Se frământă toate la un loc și se obține o cocă elastică, ușor de modelat. Acest aluat nu necesită coacere, se usucă în contact cu aerul în câteva zile.
Rețetă de aluat B (fiert): o cană de sare, 2 căni de făină, 4 lingurițe cremă de tartru, 2 linguri ulei de gătit, 2 căni de apă și colorant. Într-un castron se amestecă cu mixerul ingredientele. Un adult fierbe acest amestec la foc constant, învârtind mereu aproximativ 3-4 minute. Se scoate compoziția din vas, se lasă la răcit și se depozitează aluatul în pungi, la frigider.
Precum lesne se observă, copiii au știut să folosească emboșoarele cu mâner de lemn, asta pentru că i-a învățat doamna.
Aici e musai de menționat contribuția educatorului care a făcut și face o treabă foarte bună alături de copii. Ca să ții un Cerc Pedagogic cu așa temă și copiii să lucreze în așa mod înseamnă că faci asta des și eu știu despre ce este vorba.
Au fost două piese de rezistență: una a constituit-o fântâna. Am pregătit postamentul pe carer ei să-l completeze, o adevărată provocare, zău așa!
Iar copiii au desăvârșit lucrarea folosind lutul.
Acesta este un material natural, cu multiple posibilități de utilizare. Dacă se păstrează cu grijă, se poate utiliza timp îndelungat. Se recomandă păstrarea într-un sac de plastic sau într-un vas, de preferință o oală de pământ și se recomandă fie adăugarea unei cantități mici de apă în vas, fie acoperirea vasului cu o cârpă umedă înainte de a-l închide. Lutul (alb, maro și gri) se poate achiziționa din magazine fiind sub formă de pastă, cu uscare la aer.
Al doilea a fost cuibul la care, din păcate, nu am rezultatul final. La cuib s-a folosit papier mache. Este o pastă din hârtie (de ziar, creponată, etc.) înmuiată cu aracet, amestecată cu ghips sau caolin. Se folosește pentru confecționarea unor obiecte decorative sau pentru imitații de sculpturi.
Odinioară, acest material era folosit la fabricarea păpușilor, care apoi erau pictate manual.
Evident că întregul proiect a fost mai elaborat această prezentare fiind doar o frântură.
Se pot spune multe acum că totul s-a terminat. E multă nebuneală, cheltuială, emoție și freamăt. Dar nu despre asta este viața? Despre toate aceste ingrediente care adunate ne fac să trecem din rai în iad?
Sunt fericită că am cunoscut niște oameni adevărați, Liliana este unul dintre ei și fără nebuneala asta nu aș fi ajuns în preajma ei! Sunt fericită că așa s-au așezat lucrurile și că a intrat în viața mea. De ce? Pentru că aduce un plus. De emoție.
Vulnerabilitate.
Dorință.
Determinare.
Freamăt.
Autenticitate.
Viață necosmetizată. Reală, așa cum e ea chiar dacă mai marii de la butoane cred altceva.
La firul ierbii, viața e mult mai tumultoasă, adevărată, crudă, dar al naibii de frumoasă.
Zău așa!
