Tulburarea de personalitate antisocială, numită uneori sociopatie, este o tulburare mentală în care o persoană nu arată în mod constant nicio atenție pentru bine și rău și ignoră drepturile și sentimentele celorlalți. Persoanele cu tulburare de personalitate antisocială tind să-i antagonizeze, să-i manipuleze sau să-i trateze pe ceilalți cu asprime sau cu indiferență insensibilă. Ei nu manifestă nicio vină sau remuşcări pentru comportamentul lor.
Persoanele cu tulburare de personalitate antisocială încalcă adesea legea, devenind criminali. Ei pot minți, se pot comporta violent sau impulsiv și au probleme cu consumul de droguri și alcool. Din cauza acestor caracteristici, persoanele cu această tulburare de obicei nu își pot îndeplini responsabilitățile legate de familie, muncă sau școală.
Cauze
Personalitatea este o combinație de gânduri, emoții și comportamente care îi fac pe fiecare unic. Este felul în care oamenii văd, înțeleg și relaționează cu lumea exterioară, precum și modul în care se văd pe ei înșiși. Personalitatea se formează în timpul copilăriei, modelată printr-o interacțiune a tendințelor moștenite și a factorilor de mediu.
Cauza exactă a tulburării de personalitate antisocială nu este cunoscută, dar:
Genele te pot face vulnerabil la dezvoltarea tulburării de personalitate antisocială – iar situațiile de viață pot declanșa dezvoltarea acesteia.
S-ar putea ca în timpul dezvoltării creierului să fi avut loc modificări ale modului în care funcționează creierul.
Factori de risc
Anumiți factori par să crească riscul de a dezvolta tulburare de personalitate antisocială, cum ar fi:
Diagnosticul tulburării de conduită în copilărie
Istoric familial de tulburare de personalitate antisocială sau alte tulburări de personalitate sau tulburări de sănătate mintală
A fi supus abuzului sau neglijării în copilărie
Viața de familie instabilă, violentă sau haotică în timpul copilăriei
Bărbații prezintă un risc mai mare de a avea o tulburare de personalitate antisocială decât femeile.
Complicații
Complicațiile, consecințele și problemele tulburării de personalitate antisocială pot include, de exemplu:
Abuzul soțului sau neglijarea copiilor;
Probleme cu consumul de alcool sau substanțe;
A fi în închisoare sau privat de libertate;
Comportamente omucide sau suicidare;
Depresia sau anxietatea;
Status social și economic scăzut și lipsa unui cămin;
Moarte prematură, de obicei ca urmare a violenței;
(sursa: aici)
Comportamentele prosociale sunt cele menite să ajute alte persoane. Aceste acțiuni sunt caracterizate de o preocupare pentru drepturile, sentimentele și bunăstarea altor oameni. Comportamentele care pot fi descrise ca prosociale includ sentimentul de empatie și preocuparea pentru ceilalți.
Comportamentul prosocial include o gamă largă de acțiuni, cum ar fi ajutarea, împărtășirea, consolarea și cooperarea. Termenul în sine a apărut în anii 1970 și a fost introdus de oamenii de știință socială ca un antonim pentru termenul de comportament antisocial.
Beneficii
Pe lângă binele evident pe care acțiunile prosociale îl fac destinatarilor lor, aceste comportamente pot avea o serie de efecte benefice pentru „ajutor”:
Efecte de stimulare a stării de spirit: Cercetările au arătat, de asemenea, că oamenii care se implică în comportamente prosociale au mai multe șanse de a experimenta dispoziții mai bune. Nu numai dar, oamenii care îi ajută pe alții tind să experimenteze stări negative mai rar.
Beneficii de sprijin social: a avea sprijin social poate fi crucial pentru a trece prin momente dificile. Cercetările au arătat că sprijinul social poate avea un impact puternic asupra multor aspecte ale stării de bine, inclusiv reducerea riscului de singurătate, consumul de alcool și depresie.
Efecte de reducere a stresului: Cercetările au descoperit, de asemenea, că implicarea în comportamente prosociale ajută la atenuarea efectelor emoționale negative ale stresului.1 A ajuta pe alții poate fi de fapt o modalitate excelentă de a reduce impactul stresului în viața ta.
Tipuri
În timp ce comportamentul prosocial este adesea prezentat ca o dimensiune unică, uniformă, unele cercetări sugerează că există diferite tipuri. Aceste tipuri se disting în funcție de motivul pentru care sunt produse și includ:
Proactiv: Acestea sunt acțiuni prosociale care servesc scopurilor de auto-beneficiu.
Reactiv: Acestea sunt acțiuni care sunt efectuate ca răspuns la nevoile individuale.
Altruistic: Acestea includ acțiuni care sunt menite să-i ajute pe alții fără nicio așteptare de câștig personal.
Cercetătorii sugerează, de asemenea, că aceste tipuri diferite de comportamente prosociale sunt adesea motivate de forțe diferite. De exemplu, s-a constatat că acțiunile prosociale proactive sunt adesea motivate de obiective legate de statut și de popularitate în cadrul unui grup. Comportamentele prosociale altruiste, pe de altă parte, au fost mai strâns legate de a fi plăcut de semeni și de a atinge obiectivele comune.
Comportament prosocial versus altruism
Altruismul este adesea văzut ca o formă de comportament prosocial, dar unii experți sugerează că reprezintă concepte diferite. În timp ce comportamentul prosocial este văzut ca un tip de comportament de ajutor care în cele din urmă conferă unele beneficii sinelui, altruismul este văzut ca o formă de ajutor motivată pur din preocuparea pentru individul aflat în nevoie.
Alții susțin, totuși, că reciprocitatea stă la baza multor exemple de altruism sau că oamenii se angajează în astfel de comportamente aparent dezinteresate din motive egoiste. De exemplu, o persoană s-ar putea angaja în altruism pentru a câștiga aprecierea altora sau pentru a se simți bine cu ea însăși.
Cauze
Comportamentul prosocial a reprezentat de multă vreme o provocare pentru oamenii de știință socială. Cercetătorii caută să înțeleagă de ce oamenii se angajează în comportamente de ajutor care sunt benefice pentru ceilalți, dar costisitoare pentru persoana care efectuează acțiunea.
În unele cazuri, inclusiv acte de eroism, oamenii chiar își vor pune propria viață în pericol pentru a-i ajuta pe alți oameni, chiar și pe cei care sunt complet străini. De ce ar face oamenii ceva care beneficiază pe altcineva, dar nu oferă niciun beneficiu imediat celui care face?
Psihologii sugerează că există o serie de motive pentru care oamenii se angajează într-un comportament prosocial.
Influențe evolutive: Psihologii evoluționari explică adesea comportamentele prosociale în termenii principiilor selecției naturale. În timp ce punerea în pericol a propriei tale siguranțe face mai puțin probabil să supraviețuiești pentru a-ți transmite propriile gene, selecția rudelor sugerează că ajutând membrii propriei tale familii genetice, este mai probabil ca rudele tale să supraviețuiască și să transmită genele generațiilor viitoare. Cercetătorii au reușit să producă unele dovezi că oamenii au adesea mai multe șanse să îi ajute pe cei cu care sunt strâns înrudiți.
Beneficii personale: Comportamentele prosociale sunt adesea văzute ca fiind forțate de o serie de factori, inclusiv motive egoiste (a face lucruri pentru a-și îmbunătăți imaginea de sine), beneficii reciproce (a face ceva frumos pentru cineva, astfel încât într-o zi să-și întoarcă favoarea) și motive mai altruiste (efectuarea de acțiuni pur din empatie față de alt individ).
Comportament reciproc: norma de reciprocitate sugerează că atunci când oamenii fac ceva util pentru altcineva, acea persoană se simte obligată să ajute în schimb. Această normă s-a dezvoltat, sugerează psihologii evoluționisti, deoarece oamenii care au înțeles că a-i ajuta pe alții ar putea duce la bunăvoință reciprocă aveau mai multe șanse să supraviețuiască și să se reproducă.
Socializare: în multe cazuri, astfel de comportamente sunt promovate în timpul copilăriei și adolescenței, deoarece adulții încurajează copiii să împărtășească, să acționeze cu amabilitate și să-i ajute pe alții.
(sursa: aici)
