machetedidactice.com

Când se vor mișca mai mulți precum cei de la Libris?

Dimineața.
Cer plângăcios.
Aer umed.
Răcoare.
Liceanul pleacă la colegiu.
Nu-l mai duc pentru că mașina este în service. E bolnavă la fel ca mine. Cu greu mă abțin să rostesc faptul că ambele avem daună totală. Mai aștept, poate ne resuscităm cumva.
Telefonul clipăie. Primesc o imagine precum că pe alte coordonate lucrurile stau diferit.


Deschid ușa lumii virtuale. Aici e o forfotă ca în mușuroi. Depinde ce culoar alegi să găsești ceea ce cauți.
Aflu informații despre fapte petrecute la colegiul copilului. Unele apucături nu se mai sfârșesc niciodată. Nici nu au cum la cât de nepricepuți sunt adulții care le gestionează.
Intru pe Libris pentru că am primit o notificare de ceva ajutor. Când e vorba de cărți orice ajutor este mai mult decât binevenit. Așteptau în coș niște cărți la care râvneam, dar din motive binecunoscute multora dintre noi aveau să mai stea puțin acolo. Notificarea a fost brânca de care aveam nevoie, dar pe lângă ele am mai strecurat câteva. Am aflat informații care au schimbat dinamica comenzii. Am aplicat și trimis comanda cu o bucurie pe care tot cei care fac aceste manevre o pot înțelege la adevărata valoare.

Căsuța poștală mă notifică și ea că a fost preluată comanda. Nu era încă 8:00.

Mă întorc la treburile mele, tot în casa virtuală, acolo unde am de făcut niște proiecte. Caut variante care să îmbrace ce anume vreau să transmit. E un proces anevoios, cronofag. Atenția îmi este atrasă de încă un clipocit al telefonului. Citesc.

Au trecut 41 de minute. Atât.

Cum s-ar putea înmulți aceste întâmplări?
Nu există ceva care să îi molipsească și pe alții care zac într-o indiferență și lene totală?
Felicitări, Libris!
Abia aștept să le îmbrățișez, dar mai ales să le citesc.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: