De Ziua Internațională a Păsărilor am „zburat” alături de niște copii din mediul rural. E diferit acest tip de zbor

Dimineața, Facebook-ul mi-a reamintit o activitate de anul trecut, atunci când am sărbătorit Ziua Internațională a Păsărilor alături de Voinicei. Pentru că aveam programat să merg la o grădiniță din mediul rural pentru a monta niște machete (pe care nu am reușit de altfel să le pun, fiind la o a patra încercare însă asta e altă discuție), am hotărât pe loc să fac un atelier alături de copiii unei grupe de acolo ceea ce am și reușit să duc la bun sfârșit. Măcar atât!

Am pregătit materialele și am plecat cu sufletul curios de ceea ce aveam să întâlnesc acolo. Copiii erau de grupă mică, doar cu trei dintre ei mai întâlnindu-mă la precedentul atelier, acum fiind mai mulți, zece la număr.

Copiii din mediul rural diferă de cei de la oraș aici referindu-mă la comportament, atitudine, abordare. E ceva din sfioșenia truditorului care se transmite copiilor de la cele mai mici vârste. Vor fi voci care vor spune că nu mai e ce era odinioară, însă nu s-au schimbat chiar așa de multe cum se bănuiește.

Ieri, în drumul meu tot spre această grădiniță, am zărit prima barză pe anul acesta, iar asta s-a potrivit mănușă cu sărbătoarea acestei zile.

Cu zborul, cântecul și frumusețea lor ne încântă și inspiră. Sunt sanitari ai pădurilor, împrăștie semințe, fertilizează solul, oxigenează aerul și contribuie la stabilizarea climei, iar ca atracții turistice sprijină economia. În plus, ne dau și nenumărate lecții de viață. Cea mai veche sărbătoare din calendarul mediului este Ziua Internațională a Păsărilor, sărbătorită în 1 aprilie încă din anul 1906, și are la bază Convenția pentru apărarea păsărilor care promovează principii legate de importanța lor în ecosistemul planetei.
Societatea Ornitologică Română (SOR) sărbătorește, pe data de 1 aprilie, Ziua Păsărilor în mediul online, prin evenimente organizate pe pagina de Facebook a SOR. (sursa: aici)

Povestea pe care am folosit-o a fost „Ai o pasăre pe cap!” și pentru că nu am avut timpul necesara să fac machetele cu cele două personaje, le-am eliminat, dar am pus povestea în secvențe, acest lucru  ilustrându-l printr-o fișă.

Când o pasăre aterizează pe capul elefantului Gerald, încep problemele. Un lucru duce la altul, Gerald se sperie și Porchiță încearcă să-l ajute sau cel puțin să explice ce se întâmplă. Lucrurile merg din rău în rău, dar întotdeauna sunt distractive, până când se găsește o soluție surprinzătoare.
Limbajul este suficient de simplu și repetitiv pentru ca cititorii începători să se bucure. Iar umorul le va păstra interesul în timp ce se luptă cu situațiile mai complicate. Această carte este atât de distractivă încât chiar și cititorii cu dificultăți vor dori să o citească din nou și din nou, mai ales dacă sunt capabili să împărtășească povestea cu alții. Și, din fericire, acesta este doar unul dintre multele titluri din seria Elefantului Gerald și Porchiță.

Cititul și înțelegerea poveștii ne-a luat ceva timp, dar ca de fiecare dată totul a fost foarte interesant și captivant, mai ales că în fața mea erau copii de grupă mică. Am vorbit despre păsări, cele din ogradă și cele de pe stâlpii de telegraf, despre pene și cioc, despre aripi și ouă și câte și mai câte.

Toată recuzita necesară adică păsările, cuibul, ouăle și puișorii a fost prezentă. Copiii le-au pipăit, privit, folosit.

Am cumpărat această fișă atunci când am făcut acest atelier prima dată iar acum am putut-o folosi din nou potrivit nevoilor mele și scopului urmărit. De pe teacher pay teacher am achiziționat-o.

Fiind de grupă mică, o parte dintre copii au avut nevoie de ajutor la decupat, dar faptul că au fost care au reușit singuri m-a bucurat foarte mult, la fel și pe ei. Odată decupate, secvențele din poveste au fost puse în ordinea corectă, prilej cu care am numărat și repetat personajele.

Nu puteam omite din întâlnirea noastră Jocul de Rol cu atât mai mult cu cât personajele nu erau multe iar acțiunea avea o înșiruire numai bună pentru așa ceva. Două măști ne-au trebuit și starea necesară.

Un craft – thaumatrope bird – a încununat întâlnirea noastră cum nu se putea mai inspirat. Pentru mai multă plăcere, am adus copiilor pixuri cu gel. La meștereala care a urmat Jocului de Rol, copiii au avut de făcut thaumatrope bird, adică două rondele pe care erau desenate două imagini au trebuit colorate pentru ca mai apoi să fie puse/lipite pe un pai.

Când paiul se învârte între palme se creează iluzia de mișcare.
O parte dintre copii, la decupatul cercului au mai ciupit din el, dar numai exersând se poate învăța cum anume se procedează.

Finalul a fost unul dulce, cum altfel, cu multe îmbrățișări și promisiuni de revenire.

Mulțumesc Danei pentru găzduire și parteneriat! Voi reveni, cu siguranță, pentru că de povești bune nu te saturi niciodată.
Astăzi fiind despre păsări, atașez câteva curiozităţi.
Păsările – cele mai desăvârşite dintre toate fiinţele zburătoare – îşi fac apariţia odată cu omul, pretutindeni unde acesta se stabileşte.

Se spune că dacă păsările zboară cât mai sus pe cer, vremea va fi frumoasă, însă, în cazul în care acestea zboară aproape de sol e semn că vremea se înrăutăţeşte;

Proporţional cu dimensiunile ei, o pasăre are nevoie de mai multă mâncare decât un bebeluş sau o pisică;

Albatroşii pot să doarmă în timp ce zboară cu viteze de până la 40 de kilometri pe oră;

Prima pasăre domesticită a fost gâscă;

Măcăitul raţei nu are ecou şi acesta este un fapt pe care nici cercetătorii nu-l pot explica;

Lebăda sălbatică din Islanda are un cântec excepţional şi plin de forţă şi muzicalitate. Ea este singura pasăre din neamul lebedelor, gâştelor şi raţelor sălbatice înzestrată cu acest talent;

Potârnichea trăieşte în perechi, bărbătuşul fiind credincios soţiei;