Astăzi, la început de primăvară calendaristică, am avut programată o întâlnire cu Prichindeii doamnei Manuela. Este pentru prima dată când mă întâlnesc cu ei, colaborarea cu doamna lor fiind una îndelungată, care a adunat câțiva ani timp în care am trecut prin tot soiul de provocări plăcute.
Lucrul alături de copii diferă de ceea ce se petrece între adulți, de aceea eram nerăbdătoare să-i întâlnesc, dar mai ales să ne jucăm împreună. Nu aveam de unde ști că vremea avea să ne pregătească o surpriză, tema despre care se cerea a se vorbi fiind una hibernală, nicidecum primăvăratecă. Însă în ciuda atmosferei de afară, în grupa Prichindeilor a fost o dimineață de primăvară autentică.
Am adus în fața celor mici o poveste, Ajută-mă să zbor!, pe care o consider extrem de ofertantă, prin paleta de subiecte pe care le încorporează tu doar trebuind a le îmbrăca în haine/abordări potrivite și a le încorpora în procesul de învățare într-o logică coerentă.
Dacă veți urmări clipul video veți constata că nu sunt foarte multe propoziții, însă cele care sunt alcătuiesc scheletul unui dialog ce se poate dovedi, la final, extrem de productiv. Am început activitatea cu ei oferindu-le o ață de mărțișor și spunându-le, în câteva cuvinte, legenda ei.
Apoi le-am prezentat ce anume doresc să fac alături de ei și ce presupune acest lucru. Pe lângă poveste și tot ce înseamnă ea, am pregătit o activitate matematică, un craft, un experiment dulce în încheiere având un joc de mișcare cu niște baloane.
Odată ajunși la carte am avut ce vorbi. Începând cu prezentarea ei, interpretarea copertei (aici intrând și noțiunile pe care, de obicei, doamnele le fac la întâlnirea de dimineață), citirea poveștii efectiv și analizarea imaginilor din carte toate au alcătuit un tot unitar timp în care copiii nu au avut timp să se plictisească. Fiecare imagine a fost citită, s-au despărțit cuvintele acolo unde s-a cerut, s-au analizat cuvintele noi și ce anume înseamnă ele, s-au identificat sunetele de început și final de cuvânt.
Unii mai ușor, alții mai greu.
Unii mai efervescenți, alții mai adormiți.
Unii mai gânditori, alții mai ghiduși.
Unii mai mari, alții mai mici cu toții au intrat în povestea propusă de mine.
După ce povestea ne-a dezvăluit toate ascunzișurile, am trecut la un joc matematic în care am adunat și scăzut niște albinuțe până s-au epuizat toți copiii. E foarte important ca munca să fie și individuală, acest lucru ajutând fiecare copil în parte ceea ce pentru unii este extrem de important. Fișa este de pe twinkl, ajutorul meu de nădejde atunci când sunt în pană de timp.
După ce am toți au trecut pe la stup pentru a socoti albinele, următorul pas a fost acela al unui experiment dulce. Și când spun că este un experiment păi așa și este în adevăratul sens al cuvântului. Încep prin a descrie recipientul și ingredientele folosite. Se specifică în ce stare sunt după care se trece la foc. Aici, de fiecare dată, zăbovesc mai mult explicând ce se petrece dacă te joci cu chibriturile și ce periculos este să nu fii atent atunci când ai lângă tine lichide care fierb. Copiii vin cu tot soiul de exemple din viața reală, atunci când au fost martori la întâmplări în care cei dragi au avut de suferit de pe urma focului. Ochii lor, fețele sunt atât de mirate, e o plăcere să le poți ostoi setea de cunoaștere. Știu, poate suna forțat ori deplasat, dar ei înțeleg tot ce le spui dacă știi să-ți alegi cuvintele și nu pentru a te maimuțări ci pentru a pricepe pericolul cu adevărat, așa putându-se feri de el.
Cât timp ciocolata s-a transformat din stare solidă în stare lichidă, Prichindeii au lucrat albinuța. Au avut de completat, cu hârtie creponată din care au făcut biluțe, ferestrele lipicioase. Marea majoritate au reușit să facă biluțele, unii dintre ei rupând bucățele de hârtie pentru a o completa.
Pe final de activitate, copiii au avut de transformat niște baloane în albinuțe, desenându-le cu markerul pentru a le folosi la un joc de mișcare.
Într-o zi învăluită de frig și atât de multe vești îngrijorătoare de la granița care este atât de aproape de noi, acolo unde este în plină desfășurare un război, am reușit să ne adăpostim într-o lume plină de lumină, culoare și bucurie ceea ce ar fi lesne de făcut în mai multe locuri dacă adulții nu ar avea atât de multe orgolii prostești, nejustificate. Copiii cresc și ne vor judeca, pe bună dreptate, pentru toate fărădelegile comise.
