Astăzi, de Dragobete, sărutul pe care toată lumea l-a simțit și văzut a fost cel al războiului. E atât de aproape de mine încât nu știu cum să mă comport.
(sursa foto: aici)
Când am primit mesajul de la fiul meu de peste mări și țări am rămas fără grai.
Ascultă la mine.
Să ai suficiente resurse să pleci de acolo dacă e nevoie.
O să ne descurcăm cumva.
Dar dacă situația se înrăutățește trebuie să ai cum pleca.
Atunci când curierul a sunat la ușă, cu câteva cărți pe care le așteptam de mult, m-am gândit că, poate, atât a mai rămas și le-am strâns cu toată puterea și speranța de care mai sunt eu în stare ca și cum în ele este rezolvarea.
Și ar fi dacă ne-am apleca mai mulți la ceea ce se găsește între copertele lor.
Înțelepciune, diplomație și raționament de asta are nevoie acum omenirea, poate mai mult ca niciodată!
