Unele povești revin în viața mea și de fiecare dată încerc să văd o altă latură ori să prind o altă nuanță. E drept că în viața mea revin pentru că în ale unor copii abia intră.
Cred că abilitatea unui dascăl constă în aceea de a-și păstra mirarea, bucuria, licărul atunci când repetă pentru a nu mai știe a câta oară aceeași poveste, pentru că cei din față sunt alții, el fiind același. Ori poate nu!
M-am reîntâlnit cu Peștele Curcubeu în acest început de februarie pandemic, și pentru că am avut de meșterit niște machete pe marginea poveștii, am recitit povestea. Și m-a luat un dor de mare și de tot ce înseamnă ea.
Lectura m-a ajutat să intru în atmosferă și atâta vreme cât am confecționat machetele am înotat și eu alături de fascinantele vietăți marine.
Mi-am făcut bancul meu de pești pentru că au fost necesari nici mai mult nici mai puțin de 26 de pești. De altfel am dat mai multe detalii la final lecturii pe care am atașat-o mai sus.
Lecția s-a amânat din cauză de virus iar eu am așteptat ca totul să se încheie pentru a atașa câteva fotografii și după activitate. Doamna a avut bunăvoința și amabilitatea de a-mi trimite câteva, eu atașându-le aici pentru a rămâne în amintire și în albumul activităților la care am contribuit și eu, atât cât mi-a fost permis. Sunt convinsă că cei mici vor fi trăit experiențe inedite acestea oferindu-le povești numai bune de spus mai departe.
