Mereu am considerat a fi o provocare să poți realiza machete de mici dimensiuni pe care să aduni elementele necesare redării unei povești. Și dacă povestea are personaje multe, crește și gradul de dificultate. Atunci când lucrezi cu un număr redus de copii, e ușor ca elementele mărunte care sunt încorporate în ansamblul unei machete să fie și clare/vizibile, dar când numărul de copii este mare, acest lucru e aproape imposibil de realizat în așa măsură încât să aibă și impact. Atunci când văd aceste machete, copiii sunt curioși să descopere ce se află acolo și dau buzna pentru a analiza elementele mărunte care nu se pot desluși dacă ei stau departe, pe scăunelele lor. Și așa se poate nărui totul ratând scopul pentru au fost confecționate.
Nu pledez pentru nici una dintre variante, fiecare în căsuța lui știind ce și cum se poate realiza, eu fiind bucuroasă de toate provocările la care sunt invitată să particip. Și mereu, fără nici o excepție, îmi dau toată silința să îmbrac cât mai bine ceea ce mi se cere.
Printre ultimele provocări a fost aceea a confecționării unor machete pentru trei povești, fiecare poveste cu macheta ei.
Prima, poate cea mai solicitantă din punctul de vedere al încadrării elementelor în spațiul dat, a fost cea a Albei ca Zăpada și cei șapte pitici, pentru că pe lângă ei trebuia să mai apară mama vitregă și prințul.
E o densitate mare de caractere pe lângă ele mai intrând și elementele care alcătuiesc peisajul aici având copaci și diferite ierburi, flori și tufe, ciuperci și casa din pădure. Cea mai mare machetă este cea a casei ea măsurând 60cmX40 cm.
A doua machetă a fost aceea a Cenușăresei, elementele componente fiind mai reduse ca la cea anterioară. Aici am avut mama și surorile vitrege, prințul și Cenușăreasa.
Și în acest caz, elementul dominant este casa și pentru a păstra eleganța ei am ales ca restul să nu fie foarte încărcat. Oricum, siluetele personajelor veneau să completeze silueta casei, elementele din natură îndulcind răutatea prezentă.
A treia machetă a fost pentru Punguța cu doi bani, aici optând pentru secvențe din poveste, cocoșul fiind omniprezent.
Am ales ca să scot în evidență prezența bogăției, banii pe care i-am împrăștiat pe întreaga machetă dând un aer aparte, poate și datorită staniolului în care erau înveliți. Cum cred că vă imaginați, am optat pentru bani de ciocolată și în timp ce o meșteream îmi imaginam copiii cum abia vor aștepta finalul basmului pentru a ronțăi bănuții. Povestea asta are ceva aparte prin ilustrațiile pe care le conține, desenele fiind realizate de N. Nobilescu.
Portofoliul meu de reprezentări s-a îmbogățit. Cine știe ce provocare mai urmează. Abia aștept să văd!
