machetedidactice.com

O zi. Pur și simplu

După lunea albastră, așa cum au catalogat-o cunoscătorii, a urmat o zi de marți. Firesc, aș putea spune, că așa sunt rânduite în legea firii.
Dacă ar fi făcut altcineva regulile, probabil că ar fi urmat o zi de joi, ori chiar duminică, dar așa a venit una de marți. Cu cele trei ceasuri rele ale ei, pentru unii nu pentru mine, și cu tot ce poate aduce o zi din ianuarie în cazul meu, un om mai mult decât banal pierdut în Universul acesta în care eu reprezint o parte infinitezimală.
Am avut de lucru, iar acesta chiar este un motiv de bucurie supremă. Și am făcut-o cu mult drag și chiar spor aș putea afirma. Am terminat două proiecte pe care le aveam, unul pentru cineva din apropiere, celălalt pentru cineva de departe.
Teme complet diferite. Sentimente la fel de intense, având în vedere că îmi place. Am tot repetat de prea multe ori pentru a nu putea fi acuzată de unii că exagerez. Nu exagerez cu nimic! Îmi place și gata!

De câte ori lucrez sunt conectată aproape organic cu atmosfera pe care trebui s-o redau.
Bunăoară, azi m-am bucurat de foci și pinguini am țopăit pe banchize și m-am întreținut cu niște eschimoși la un ceai fierbinte în iglu-urile lor călduroase.

O altă temă abordată a fost aceea a motanului Pete, un personaj pe care eu îl îndrăgesc și pe care mi-aș dori ca toți copiii să-l cunoască.
A fost necesar să meșteresc tot ce ține de o lecție pentru inspecția de definitivat, iar despre asta voi povesti în zilele următoare, după ce aceasta va fi avut loc.

Cum a mai fost astăzi? O zi cu un vânt nebun, care a smuls acoperișul de pe niște blocuri, cu niște drumuri la un om drag care e bolnav de covid și a avut nevoie să rezolve niște treburi ce nu mai sufereau amânare.

O zi în care Luca a avut o tuse ciudată fără a mai avea alt simptom, dar care nu a permis frecventarea școlii.

Și o zi care se termină cu un cer care te invită la visare, povești frumoase și lumi nebănuite, care nu știu dacă au mai fost frecventate până acum. Începem noi!

   

Noapte cu tihnă tuturor, cu vise colorate și regenerare maximă! Eu mai citesc puțin din cartea asta pe care n-am reușit încă s-o cuprind. Continui, nu renunț!

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: