machetedidactice.com

De mâine începe iar numărătoarea pentru un nou capitol

Uite că se mai încheie un an. Al doilea în care regulile jocului s-au schimbat, uneori drastic. Însă, privind atent și cu obiectivitate, pot spune că a fost un an mai bun ca 2020.
S-au petrecut câteva lucruri care mă îndreptățesc să afirm asta, iar pentru acest lucru sunt recunoscătoare Domnului.
Nu știu cum să le poziționez într-o ierarhie, dar știu că toate sunt importante în felul lor, toate au venit să-mi ostoiască sufletul cel aflat într-o veșnică căutare și frământare.

Anul 2021 a fost anul în care am putut să-l îmbrățișez pe Răzvan după o îndelungă așteptare. Am suferit ca un câine că a trebuit să treacă atât de mult timp pentru a face un exercițiu firesc unui părinte: să-și îmbrățișeze copilul. Nici acum nu-mi vine să cred că am reușit să ajungem la el, luna august având o aură aparte în calendarul sufletului meu. A fost greu, complicat, uneori înnebunitor, dar am reușit. Săptămânile petrecute acolo constituie un rezervor de energie la care eu apelez atunci când sunt cu resursele emoționale la pământ.

Tot în anul acesta am reușit să trec într-o altă etapă a vieții mele, asta după ce m-am chinuit nici mai mult nici mai puțin de șapte ani. Ca să fie mai exactă, șapte ani fără patru luni. Sunt alt om și gândul îmi zboară la medicul meu care a dus o luptă constantă în a găsi o cale de a face această stare suportabilă. Vreau să mărturisesc că am un sentiment de ușurare chiar dacă fizic eu nu mai sunt la fel. Schimbările se simt atât de tare că sunt momente în care ce văd în oglindă nu seamănă cu ceea ce știam eu a fi. Însă bucuria este că dacă exteriorul s-a modificat drastic, interiorul a rămas la fel, adică într-o lume plină de culoare și voioșie.

Anul 2021 a fost foarte generos cu mine dacă vorbim de pasiunea mea într-ale meșteritului și jucatului alături de copii. Aici, îngerul meu păzitor, Nicoleta, a fost cel care mi-a demonstrat că negrul nu e așa profund, iar din întâlnirile avute au rămas amintiri, dar mai ales informații neprețuite pentru mai târziu. Pe undeva, la postamentul educației unor copii, am zidit și eu câteva cărămizi temeinic și sănătos pentru ce va să vie. A fost un proces îndelungat, extrem de plăcut și provocator pentru mine și sunt fericită că acum, la ceas de analiză, a ieșit bine. Nu perfect, că nu există, dar bine!

Raluca și Anca alături de copiii lor au reprezentat un câștig uman real, asta pentru că mi-au dat ocazia să-mi întrec limitele atunci când vorbim de activități realizate cu copii aflați pe paliere de vârstă diferite. A fost o plăcere pe care nu știu s-o descriu, dar care știu că se simte pentru care mulțumesc!

Revista mea de suflet, Literatura de azi, a suferit modificări mari, dar eu încă mai sunt acolo. E foarte adevărat că nu mai este contribuția de odinioară, însă nu s-a încheiat, iar pentru mine, un om de anduranță, silitor, dedicat, loial și devotat contează foarte mult. E locul în care eu am învățat foarte multe iar Odilia, prin felul ei de a fi mi-a arătat că pot să fac lucruri pentru care nimeni nu m-a creditat. Ori e puțin lucru ăsta? Nu, nu este! O prețuiesc, din adâncul sufletului meu!

Pentru Mircea, gardianul blogului meu, jos pălăria! Nu știu cum mă voi achita vreodată de tot suportul pe care mi-l oferi pentru ca mezinul meu, acest blog, să crească mare și sănătos. Sprijinul tău este neprețuit și-ți mulțumesc pentru asta!

2021 a fost anul în care Clubul cititorilor de cursă lungă m-a primit să-i fiu alături. Dacă e vorba de cărți, pentru mine egal bucurie maximă. Urmăream ceea ce scria Laura, dar acum a fost altceva, am trecut la alt nivel. Clubul de lectură al acestui grup a reprezentat pentru mine pastila de vitalitate, locul meu de Paradis. Nu știu dacă mă poate crede cineva că pot percepe așa, și nici nu are importanță, pentru că doar ceea ce simt eu cu adevărat contează. Cărțile propuse spre a fi lecturate au fost pentru mine ca un simbol al apartenenței către un grup, unul prețios pentru că așa este. Discuțiile care s-au purtat pe marginea cărților propuse m-au îmbogățit la propriu și au venit să completeze pasiunea mea pentru citit prin înțelegerea unor finețuri. Mi-a plăcut dintotdeauna să citesc, dar acum această stare a trecut și ea la alt nivel.
Trebuie să mărturisesc aici că un câștig mare pe acest an îl consider a fi întâlnirea cu Hristina.
Mulțumesc, draga mea! Mulțumesc că ai avut ochi și pentru mine! Am atât de multe de învățat de la tine, reprezentând o sursă de inspirație neprețuită!

Nu vreau să uit de Romina, cea pe care sufletul meu o îmbrățișează doar la auzul numelui. Romina, draga mea, ai ceva care te așază (nu știu dacă ești de acord cu asta, dar îmi doresc) în dreptul inimii mele și nu-mi cere să-ți explic pentru că nu pot. Ești deosebită, specială, sensibilă și deșteaptă iar faptul că nu ne-am putut întâlni aevea a reprezentat o mare dezamăgire. Poate lucrurile se vor sincroniza și vom putea, într-o zi, concretiza această dorință.

Anul 2021 a fost unul în care m-am întâlnit cu scriitori speciali, care au vibrat cu sufletul meu de cititor pasionat. Am reușit să citesc atât cât s-a putut, întâlnind personaje fără de care viața mea ar fi fost mult mai săracă. Ioana Nicolae pe care am reușit să o citesc în integralitate a reprezentat o bucurie Veronica D. Niculescu a pătruns în mintea mea și nu doar. Viscere au fost învăluite de scrierile sale iar eu mi-am căptușit rănile ajutată de cuvintele rostite de personajele sale. Pentru doamna Doina Ruști, nu știu ce-aș mai putea completa în afara unei declarații de dragoste eterne. Respect și considerațiune!

Pe plan internațional, Yoko Ogawa este marele meu câștig. Am citit tot ce s-a tradus în limba română de această scriitoare și sunt fericită că am reușit să intru în așa povești. E fascinantă această scriitoare și vă invit să n-o ocoliți. Ar fi păcat să nu trăiți așa sentimente!

Inspirată de Hristina, am imortalizat turnurile mele construite din cărțile pe care le-am parcurs în 2021. Le iubesc, pe fiecare în parte, pentru că m-au provocat și pus în situații pe care, de altfel, nu aș fi avut de unde le cunoaște. Una dintre ele nu este aici pentru că a fost citită în format PDF și asta reprezentând o premieră în ceea ce mă privește (Citind Lolita în Teheran). Trei le-am făcut cadou iar pe una nu o găsesc prin bibliotecă. Pe lângă acestea, pe care am apucat să le citesc, mai sunt câteva turnuri zdravene care așteaptă, în ele regăsindu-se titluri și nume grele, dar pe care sper să apuc a le parcurge în anul ce vine. Am renunțat la multe în ultimii ani, dar la cărți nu se poate. Pur și simplu!

Așadar:
Am sperat.
Am încercat.
Am răbdat.
Am demonstrat.
Am înghițit.
Am omis.
Am învățat.
Am tolerat.
Am luat aminte.
Am iubit.
Toate acestea s-au regăsit într-un an pe care îl închei, cu voia Domnului.
La mulți ani, tuturor!

Lasă un răspuns

%d