La noi e multă zăpadă, așa cum n-a mai fost de nu-mi aduc aminte când. Și nu e doar multă zăpadă ci și haite numeroase de câini care se împerechează.
Am călătorit destul la viața mea, dar ca în România nu am văzut nicăieri așa „găști” numeroase de patrupede canine. De toate mărimile, culorile și rasele sănătoși ori cu diferite malformații în urma accidentelor, aceste haite reprezintă un real pericol dacă nu știi cum să reacționezi ori ai o frică atât de mare că rămâi paralizat.
Nu de puține ori am văzut oameni terifiați la vederea lor, de copii nu mai vorbesc. Și există posibilitatea ca cei care se întâlnesc cu ei să aibă comportamente bizare pe care animalul/animalele să le interpreteze diferit/eronat.
Cum spuneam, pentru că sunt în acea perioadă, văd aceste alaiuri zilnic. Cățelușele sunt vai mama lor, unele dintre ele cu abdomenele până la pământ de cât au supt puii și pe care, după aparențe, nu i-au înțărcat încă. Dar viața spune altceva așa că își urmează cursul.
Astăzi, i-am întâlnit când am plecat în oraș pentru ca la întoarcere să-i găsesc tot aici. Când am coborât din mașină, am observat o tânără care stătea și se uita la ei cu multă teamă în privire și atitudine, drumul pe care trebuia să-l străbată intersectându-se cu această haită. I-am spus să nu se teamă că nu-i fac nimic iar ea mi-a răspuns:
– Excuse me, what did you say?
– I said these dogs are not dangerous. Where do you want to go?
– At the house around the corner.
– I’ll take you. Where are you from?
– From Great Britain.
– Great Britain? My son lives there.
– Where?
– In Colchester. He works at the University of Essex.
– Oh! What a coincidence. I also studied Drama at the University of Essex.
Cât am vorbit, am trecut de haita de câini ajungând la casa pe care o căuta. Mi-a mulțumit și a intrat în curte. Am petrecut-o și îmbrățișat-o cu privirea și am plecat.
M-am bucurat mult că am putut-o ajuta, întrebându-mă cum de se petrec așa niște coincidențe. Faptul că era de acolo, din acel loc care pentru mine are o însemnătate aparte, l-am perceput ca și cum era o cunoscută, nicidecum altfel. Și am trăit un sentiment amestecat pe care-l pot descrie ca fiind de dor, nostalgie, bucurie, duioșie. Mi-e atât de dor! Nu știu dacă am mai tânjit după ceva atât de multă vreme! Și pe măsură ce timpul trece reușesc tot mai greu să-mi țin tristețile în frâu.
Răsfoiesc amintirile în speranța că-mi vor ostoi dorul măcar oleacă.
