Atunci când am aflat despre Nicolas, băiatul care pleacă în căutarea orașului Elfhelm, nu am mai stat pe gânduri și am cumpărat cartea pentru a citi și afla toate detaliile acestei minunate călătorii, așa cum se vedea ea din afara paginilor cărții. Am primit-o cu bucurie și mare freamăt și am citit-o alături de Luca într-un final de an. Constat acum că au trecut cinci ani de atunci, e clar ca-ntr-o magie pentru că a durat doar cât ai clipi din ochi.
Dacă e sezonul lor, să le citim! „Un băiat numit Crăciun! de Matt Haig
A doua carte care a continuat aventura a venit într-un moment în care eu aveam nevoie de o minune, tot într-un decembrie, dar 2017, atunci când tata a plecat chiar de Crăciun. Amelia nu a reușit să schimbe lucrurile și înșiruirea lor, dar le-am mai îndulcit făcându-le să pară suportabile. S-au mai adunat patru ani și acum pot confirma că nici aici reușita nu a fost completă însă neavând de ales, am mers mai departe.
„Fetița care a salvat Crăciunul” de Matt Haig
În ianuarie anul următor, pentru că am aflat de o a treia carte a ceea ce s-a dorit a fi trilogia de Crăciun, am achiziționat, în limba engleză pentru că la noi nu era tradusă, „Father Christmas and Me” by Matt Haig este plină de bunătate, dar mai ales de magie. O carte în care ni se reamintește de faptul că oamenii sunt buni și răi, iar știrile false circulă extrem de repede pricinuind multă durere și furie. Am avut timp, doi ani din plin deja, de a afla cum stă treaba cu știrile false, am avut ocazia să vedem câtă prostie, imbecilitate, îndărătnicie zace în oameni. Și nu știu de ce am impresia că nu s-a terminat de aflat, mirările continuând să apară.
Spiridușa Adevărului e o cărticică de care eu am fost dezamăgită, fiind scrisă în versuri, cu niște rime trase de păr/forțate și cu o acțiune subțire. Poate că raportarea la cărțile anterioare o pune în această lumină, nu am de unde ști, însă faptul că aseară am vizionat filmul de pe Netflix, Un băiat numit Crăciun, ecranizare care nu mi-a plăcut deloc, a venit să întărească impresia despre această ultimă carte. Consider că ilustrațiile o salvează, ele fiind extrem de iscusite și inspirate, semnate fiind de Chris Mould. Da, știu, prima carte a avut un mare succes ceea ce a determinat apariția celorlalte două, dar cu Spiridușa Adevărului s-a cam dat în bară. E doar o părere personală și doar parcurgerea textului vă va putea ori ba confirma părerea mea.
Subiectul abordat este ofertant, pentru că am ajuns la momentul în care orice adevăr este contestat doar simpla rostire a lui aducând valuri de ură și atitudini bizare. Ce va urma nu avem de unde ști, timpul dovedind dacă ne-am înșelat în privința convingerilor și concepțiilor proprii. Dar tare mi-e teamă că răspunsul este pozitiv. Spor la citit!
