Aseară pun ceasul să sune la 6:15. Luca mă întreabă dacă l-am programat să repete alarma. Am lăsat-o așa convinsă că totul va fi ok. Întreb și pe tatăl copilului la ce oră pleacă dimineață. Răspunsul nu a fost cel așteptat, eram defazați.
Dimineață mă trezesc la 6:00. Mă uit la telefon și-mi spun că e ok. Mai stau câteva minute.
La un moment dat sună telefonul. Răspund buimacă.
– Bună dimineața! V-ați trezit?
– Da.
– Am mai sunat de trei ori înainte și n-ai răspuns. E totul ok?
– Da, e bine.
Închid telefonul.
Mă uit la ceas. 6:49.
Luuucaaa! E fără zece!
Alergătură ca și în alte zile de marți. Domnul profesor le-a dat o marjă de cincisprezece minute.
E ora 7;00. Luca e în fața liceului.
Am reușit și astăzi să fim în timing.
În rest liniște. Nici un pieten, doar câteva mașini.
E umezeală multă, dar a început să ningă. Liniștit. Doar în suflet e mai multă zarvă decât ar fi cazul.
Bună dimineața!
