În mijlocul săptămânii ar trebui să fie energia cea mai mare însă, după câte am remarcat eu, ea nu suferă schimbări de la o zi la alta. Sunt mulți copii care vin foarte obosiți, încă de la prima oră. Casc mereu iar câte unul dacă e vremea poveștii, chiar poate moțăi. Ăsta este un semn că se culcă târziu și nu-și fac somnul, cel care-i ajută să parcurgă ziua următoare. Și cum căscatul este molipsitor, se știe, sunt momente când e greu să te stăpânești și tu în a face acest gest.
Dar cu răbdare și tact treci și peste asta pentru că ai un scop de îndeplinit: acela de a introduce copiii în lumi noi, cu informații inedite și cu intenția de a-i face curioși pentru a continua demersul – adică întrebările – și acasă.
Și dacă planul a fost ca să vorbim despre nas, l-am invitat pe Mirosilă să ne fie ghid în această aventură.
A avut mare priză la copii pentru că s-a bucurat găsindu-și prietenii în grupă, pe Gustilă și Ochilă.
Odată prezentările făcute am trecut la treabă. Nasul ne permite să respirăm, dar și să mirosim. El recunoaște și descoperă mirosurile. Invizibile și mai mult sau mai puțin plăcute, mirosurile plutesc în aer. Aici nu am omis să dialogăm despre mirosurile care se văd la desene, cele care plutesc și ademenesc personajele să vină într-un loc bine stabilit. S-au dat exemple de mirosuri plăcute și mai puțin plăcute, de locul unde se întâlnesc cei mici mai mult cu ele, de locuri pe care le asociază cu anumite arome.
Ca exemplificare am adus o sticlă cu oțet și una cu spirt și i-am invitat să le recunoască ținând ochii închiși.
La un moment dat am vorbit despre mărimea nasului și pentru a exemplifica mi-am pus un nas de toată frumusețea. A fost așa o veselie că nu a scăpat un copil fără să-l încerce. Adevărul este că-i tare haios!
Când mirosul atinge fundul nasului, micii nervi aflați acolo informează creierul, care îl identifică. În zilele anterioare am aflat despre medicii care se ocupă de sănătatea ochilor și a gurii, acum aflând și cum se numește specialistul care are grijă de nas; numele lui otorinolaringolog. Greu cuvânt de pronunțat chiar și pentru cei mai mari.
Mirosul și hrana sunt foarte legate. Când miroși o mâncare gustoasă, îți lasă gura apă!
Un joc a fost provocarea la mișcare și coordonare. L-am explicat copiilor și și-am împărțit în două grupe: echipa Mirosilă și echipa Ochilă. Câte 14 copii în fiecare echipă.
Fiecare echipă a avut o machetă pe care erau așezate 5 recipiente de sticlă. În spatele fiecăruia se afla un băț de lemn pe care era lipit unul dintre simțuri, în total 5 recipiente și cinci bețe. Copiii au avut în față câte un suport în care se aflau 14 jetoane cu imaginile lipite pe bețișoare. Jocul constă în a fugi înconjurând niște jaloane și a pune jetonul pe care-l ai în mână la locul potrivit.
Nu am apucat să înregistrez de data asta, dar las un filmuleț, de la altă joacă, în care veți vedea în amănunt cum sună regulile. Diferența este că în loc de șotron am pus jaloane.
Am alergat cât ne-au ținut picioarele și nu s-ar fi oprit dacă nu ar fi trebuit să meargă la masă. O zi strașnică am petrecut!
