Simt nevoia, din când în când, să citesc cărți pentru copii asta pentru a fi la curent cu aparițiile de pe segmentului lor de vârstă, dar și pentru că știind despre ce este vorba în ele le pot recomanda spre lecturare pentru ca mai apoi să le analizăm.
În colecția smart blue de la Arthur, a apărut Băiatul de acvariu, care s-a alăturat în biblioteca noastră celorlalte titluri de la această editură. Am cumpărat-o prin vară, dar abia acum s-a lipit de mână. Pot spune din capul locului că nu a avut aceeași priză ca alte titluri, poate și pentru că subiectul ei, acela în care se abordează tulburarea obsesiv-compulsivă. Faptul că este vorba de spălatul pe mâini și frica de microbi, într-o perioadă în care numai despre asta se vorbește de aproape doi ani a fost deja prea mult. Cred că marea majoritate a omenirii a dezvoltat această tulburare obsesiv-compulsivă, spălându-se și dezinfectându-se cât pentru zece vieți. Mulți dintre noi am avut probleme cu pielea, apărând pe ea tot soiul de iritații, eczeme crăpături care au creat un disconfort major.
Tulburarea obsesiv-compulsivă este o tulburare mintală cronică în care persoana are anumite gânduri, idei, frici și imagini nedorite, necontrolabile, care apar în mod repetat (obsesii) și care determină comportamente (compulsii) pe care simte nevoia de a le repeta la nesfârșit. Aceste activități se manifestă mai mult de o ora pe zi și interfera cu viața lor zilnică provocându-le un disconfort foarte mare. Cei mai mult pacienți realizează că ideile și comportamentele lor nu au sens și că sunt excesive, însă sunt incapabili să le controleze prin logică sau raționament pentru mai mult de o scurta perioada de timp și in cele din urma vor îndeplini acțiunile compulsive în încercarea de a reduce stresul. Cauza este necunoscuta, însă se consideră că o combinație de factori genetici, de la nivelul creierului și din mediu joacă un rol.
În această poveste, Matthew este un băiat care suferă de o tulburare de acest gen, el având o frică teribilă de microbi, acest fapt făcându-l să se spele și să curețe în camera lui într-un mod necontrolat. Tocmai de aceea petrece foarte mult timp în această cameră, stând la geam și privind ce se petrece cu toți vecinii lui și cei care trec pe acolo.
De treizeci și șapte de ori m-am spălat pe mâini. De treizeci și șapte de ori. Cel mai prost record dintotdeauna. Tata a mai venit din când în când să bată la ușă. Dar i-am spus că mă deranjasem la stomac, să mă lase în pace. I-am auzit pe urmă de mama și pe tata șușotind pe palier și trăgându-mi salteaua în birou. (pagina 250)
Matthew lipsește mult de la școală, acest fapt provocând neplăceri părinților lui care nu știu ce să mai spună pentru a-i motiva absențele. Devenind dezorientați, cer ajutorul celor de la școală care îi îndrumă spre un psihoterapeut, numai că cel care se ocupa de elevii de la școală nu poate să-l primească așa de repede, cazul nefiind socotit a fi o urgență. În această situație, mama lui Matthew este îndrumată să apeleze la un terapeut privat. Întâlnirea de acolo va fi interesantă pentru cititor pentru că mulți se vor regăsi în dialogul avut între specialist, băiat și părinții lui.
Când un băiat dispare, Matthew se transformă într-un detectiv și fiecare dintre vecinii lui este suspect. A vedea lumea prin ochii lui Matthew este uimitor de interesant, deoarece el încearcă să facă față stării sale în timp ce află mai multe despre dispariție. Și, ca toate poveștile polițiste bune, multitudinea de suspecți, fiecare fiind personaje captivante, îi permit Lisei Thompson să creeze o lume foarte reală pe care Matthew să o exploreze alături de cititor.
Povestea este interesantă pentru că pune în lumină multe teme mature, cum ar fi pierderea, moartea și lupta cu defectele personale, care rareori se realizează cu o asemenea pricepere în cărțile destinate acestei categorii de vârstă. Fie că este vorba despre strategiile de adaptare pe care le afișează personajele, cum ar fi amenajarea pe care tatăl o face în camera băiatului, Melody cea care adunând cartonașele funerare pentru a le pune apoi într-un album sau Nina cea care lăsă mereu la fereastră o lampă aprinsă, peste fiecare planează un mister pe care băiatul încearcă să-l rezolve. Chiar și tema tristă a doliului și pierderii este tratată și reflectată în viața multor personaje. Nivelul de discuție bazat pe aceste teme generale ar fi ideal pentru dezvoltarea înțelegerii poveștilor și a modului în care acestea pot fi stratificate.
E o carte din care micii cititori au ce învăța fiind și o provocare pentru a vedea dacă rezolvarea pe care au găsit-o ei este cea care duce la elucidarea misterului. Spor la citit!
