machetedidactice.com

„Profesorul și nebunul” de Simon Winchester

Cartea lunii octombrie care a fost propusă la Clubul de lectură a reprezentat o altă provocare, aceea de a intra într-o lume cu care cei care termină literele sunt mai familiarizați. Pentru că din casa copilăriei mele nu au lipsit dicționarele, tatăl meu trimițându-ne la ele de câte ori era nevoie, și era des!, m-am bucurat că am ajuns și eu aici, la îndrumarea acestui minunat fenomen, Clubul de lectură, pentru că asta reprezintă pentru mine.

„Profesorul și nebunul” este povestea de neuitat a nebuniei și a geniului care au contribuit la una dintre cele mai mari realizări literare din istoria literelor engleze.

Nici un dicționar nu se dovedise mulțumitor până acum, spuneau Swift și prietenii săi, dar având în vedere culmile perfecțiunii pe care limba le atinsese deja, era nevoie de o astfel de lucrare și trebuia găsit un geniu care să-și asume sarcina de a o elabora. Dicționarul trebuia să rezolve două probleme: fixarea limbii și conservarea purității ei. (pagina 100)

În „Profesorul și nebunul” autorul ne oferă un regal dăruindu-ne o povestire a istoriei care se citește ca ficțiune.

Profesorul James Murray a fost distinsul editor al proiectului OED. Dr. William Chester Minor, un chirurg american care a slujit în războiul civil, a fost unul dintre cei mai prolifici colaboratori ai dicționarului, trimițând mii de citate îngrijite, scrise de mână, de acasă.

În primul rând, era încântat de simplul fapt că-i fuseseră trimise hârtiile. În opinia lui Minor, scrisoarea lui James Murray era un semn al iertării și al înțelegerii la care sperase de când Eliza Merrett începuse să-l viziteze. Invitația părea să fie semnul mult așteptat al reintegrării într-o societate din care fusese îndepărtat de atâta vreme. Odată cu primirea acestor foi cu reguli, simțea că era acceptat din nou într-un colț al lumii reale. Un colț care, firește, era format din două încăperi într-o casă de nebuni, dar care crease legături stabile cu universul cunoașterii și cu o realitate mult mai tihnită. (pagina 139)

După numeroase refuzuri de la Minor de a-i vizita casa din Oxford, Murray a plecat să-l găsească. Atunci Murray avea să afle în cele din urmă adevărul despre Minor – că, pe lângă faptul că era un maestru vărsător de cuvinte, era și un criminal nebun închis în Broadmoor, cel mai dur azil din Anglia pentru nebuni criminali.

Murray înaintă spre bărbatul impunător, care se ridică în picioare. Editorul făcu o plecăciune rigidă și întinse mâna.
– Domnule, sunt James Murray de la Societatea Filologică din Londra și editor la Oxford English Dictionary, spuse el cu vocea sa cu inflexiuni scoțiene. Iar dumneavoastră, continuă el, trebuie să fiți doctorul William Minor. Sunt profund onorat că, în cele din urmă, reușesc să vă cunosc.
Urmă o scurtă pauză, după care celălalt răspunse:
– Îmi pare rău, dar nu, domnule. Nu pot pretinde o asemenea onoare. Sunt directorul Spitalului de Nebuni Periculoși Broadmoor. Doctorul Minor este un pacient american, rezidentul cu cea mai îndelungată ședere aici. A comis o crimă. Este complet nebun.
Potrivit continuării acestei povești, Murray a rămas înlemnit de uimire, cuprins totuși de o curiozitate plină de compasiune. „A implorat să fie dus la doctorul Minor, iar întâlnirea celor doi oameni de cultură care corespondaseră atâta vreme și care acum se cunoșteau în împrejurări atât de stranii a fost una extrem de impresionantă.” (pagina 177)

M-am bucurat să aflu stranii răsturnări de soartă care au influențat crearea Dicționarului englez Oxford și povești minunate care explică originile cuvintelor folosite în mod obișnuit, precum „lunatic”, „casă de nebuni”, „sărac” mai ales în contextul actual ele căpătând o mai mare importanță. Este de remarcat și modul în care autorul a abordat subiectul bolilor mintale cu atâta sensibilitate, dar mai ales obiectivitate.
Aprecierea cinstită și copleșitoare a autorului pentru contribuția importantă pe care relația specială a lui Murray și Minor a avut-o asupra vieții altora este de asemenea de remarcat. O carte care are o însemnătate aparte pentru cei care nu au aprofundat filologia.

Am aflat că este și un film făcut și voi căuta să-l vizionez. Spor la citit!

Lasă un răspuns

%d