Dorul de un lucru, o activitate îl ostoiești doar dacă faci acel lucru ori activitate. Așa și eu, nu puteam rezolva această problemă decât dând curs unei provocări. Iar ea nu a întârziat să apară, astăzi, la această oră, totul fiind în bună regulă.
Întâlnirea mea a fost cu o grupă de Fluturași, iar activitățile făcute alături de ei și timpul petrecut împreună mi-au dovedit că am nimerit acolo unde trebuia. M-am pregătit, așa cum se întâmplă de fiecare dată și la ora stabilită am spus, prezent!
Tema pe care ei o aveau în discuție era una despre legumele toamnei, drept pentru care am continuat a aprofunda acest domeniu.
Am ales ca protagonist să fie cartoful, în cazul nostru Cartofina, pentru că mi-am adus aminte de o carte pe care am citit-o alături de Luca atunci când era mai mititel și care are un mod aparte de a trata poveștile. Ele nu pot fi găsite în altă parte decât în această carte, fiind rezultatul unui atelier spontan de creație. Autorul, alături de copiii de pe strada lui au inventat aceste povești după ce le-au epuizat pe cele clasice și așa s-au născut acestea noi, pline de inedit și amuzament.
E adevărat, cartea Povestiri din strada Broca de Pierre Gripari apărută la editura Aramis nu are o copertă care să te îndemne să o cumperi, fiind lipsită de orice sclipire însă am avut parte de o descriere făcută de un om drag mie, în gusturile căruia am mare încredere și de aceea am cumpărat-o, acum nemaifiind nicăieri pe stoc.
„Trăsnitul roman de dragoste al Domnișoarei Cartof” este o poveste care a plăcut foarte mult copiilor care s-au amuzat de peripețiile prin care au trecut cei doi protagoniști un cartof și o chitară. Înainte de a intra în poveste, am prezentat cartea pentru că îmi place această etapă, mulți dintre copii fiind străini de această abordare. Și am mai constatat, de-a lungul timpului, că e un gest pe care nu-l uită, repetându-l și atunci când sunt singuri, în compania unei cărți.
Revenind la poveste, nu am citit-o chiar ca în carte, improvizând pe alocuri, acolo unde am considerat că nu înțeleg iar cele două figurine pe care le-am folosit au fost de un mare efect. Copiii au fost fascinați de întâmplările cartofului și de replicile chitarei.
Odată cunoscută povestea, pe care am lăsat-o doamnei Mihaela pentru a mai fi recitită, am trecut la următoarea etapă a învățatului prin joacă: legumele în activități matematice și dezvoltarea limbajului.
Poate părea bizar faptul că totul este ca într-o ciorbă, adică ingrediente amestecate, dar eu știu ce efect are asupra copiilor genul acesta de integrată. Totul vine firesc, într-o înșiruire care provoacă copiii, factorul surpriză fiind prezent mereu pentru că nu se știe ce urmează. De ajutor mi-au fost cele două bucătărese, foarte elegante vă rog să remarcați, care au așteptat răbdătoare pentru a se hotărî toată lumea asupra ingredientelor care vor ajunge în oală. Și cum toamna e bogată în legume, am avut de unde alege. Legumele le-am luat de pe site-ul twinkl, unul pe care nu ar trebui să-l scăpați din vedere, oferta fiind extrem de variată și bine documentată.
Odată așezate gospodinele față în față, am început jocul.
Câteva dintre întrebări au sunat așa: Câte legume ai pe ață?
Pune varza la finalul rândului.
Ai doi ardei pe ață și mai adaugi unul. Câți ardei ai în total?
Pune roșia în partea stângă, pe poziția a doua.
Câte silabe are cuvântul roșie? Cu ce literă începe?
Câte legume ai în total pe ață?
Dacă scoți două dintre ele, câte îți rămân?
Desparte în silabe cuvântul ardei.
Spune o propoziție în care să ai folosești cuvântul conopidă?
Unde crește ceapa, deasupra sau în pământ?
Și așa au curs întrebările fie ele din matematică ori din limba română până au participat toți copiii. A fost o provocare pentru unii și de a pune cârligele la figurinele de hârtie pentru ca mai apoi să pe agațe de ața dintre cele două gospodine. Am folosit din cele care se pun la globuri pentru a fi aranjate în brad.
Apa s-a cerut după acest maraton, copiii dorind a încheia activitatea înainte de a-și ostoi setea, la propriu.
Activitatea matematică a solicitat copiilor completarea unei fișe. Unii au rezolvat corect, alții nu. Informațiile se așază diferit la fiecare în parte și nu disperarea e cea care trebuie să ne cuprindă ci determinarea și perseverența de a continua demersul învățării.
Provocarea care a urmat a fost una pe care o recomand tuturor ca exercițiu. Un cadru care reprezintă o ramă de televizor schimbă datele problemei, dar mai ales comportamentul. Copiii care au verbalizat frumos, cursiv, neinhibați de nimic, au avut o mare reținere atunci când au fost provocați să facă acest exercițiu. Au venit doar cei care au dorit, un specialist interpretând mult mai bine decât mine atitudinea lor atât verbală cât și în ceea ce privește gestica. Însă au fost extrem de interesați și au urmărit pe cei care au dat curs provocării.
Am spart eu gheața și am prezentat copiilor un mic rezumat la ceea ce s-a petrecut la întâlnirea noastră. Au urmat copiii și la un moment dat, când nu se mai găsea nici un doritor, doamna Mihaela a fost invitată.
Pe final am propus o meștereală, numai că timpul a fugit așa de repede că nici nu am băgat de seamă. „Un cartof caută un prieten” așa aș putea intitula această provocare iar pentru asta am oferit copiilor următoarele materiale:
cartofi
sârmă plușată
ochișori mobili autocolanți
pene colorate
Am meșterit și eu, spre exemplificare, doi cartofiori : un băiat și o fetiță. De asemenea, am arătat copiilor ce minunății poți realiza cu firul catifelat.
E așa de bine când visele devin realitate! Și poate nu va rămâne doar așa pentru că am petrecut o dimineață de poveste, de poveste în grădina de legume așa cum este acum de preferat.
