Cuvintele care ar trebui să se audă mereu trebuie învățate, altfel se pierd. Și nu doar învățate ci înțelese, doar așa putând fi folosite atunci când este nevoie.
Nu de puține ori vezi copii care nu știu să dea un Bună ziua! ori consideră umilitor a saluta atunci când intră într-o încăpere iar acolo îi întâmpină portarul, gardianul ori femeia de serviciu. Și dacă văd pe alții că o fac, începe bășcălia și disprețul manifestat zgomotos.
– Ce prost ești! Dai Bună ziua! femeii de serviciu?
Nici Mulțumesc! nu se mai aude cu toate că ar trebui să fie un cuvânt foarte folosit de mici ori mari. Mulți consideră că li se cuvine, drept pentru care tac.
Te rog! s-a cam pierdut în timp pentru că mulți consideră că li se cuvine așa că a dispărut.
Te iubesc! se aude mereu, peste tot, însă nu știu de câte ori este plin de sens. Ar fi bine ca procentul să fie mare, că așa merită așa mărturisire. Acum, te iubescul ăsta e condiționat și atunci când te plictisești ori intervine altceva, persoana care îl aude este diferită. A dispărut răbdarea, totul trebuie să fie instant.
Dacă ai constatat că ai greșit cu ceva e indicat să se audă Iartă-mă! și asta chiar dacă nu ești în fața camerelor de filmare. În definitiv, fiecare dintre noi suntem sortiți greșelii ocaziile când putem spune acest cuvânt fiind mai dese decât ne-am putea închipui.
Mulți oameni, mici și mari, atunci când părăsesc o încăpere nu spun nimic. Un La revedere! bucură orice ureche. Zău așa!
Îmi pare rău că multe dintre aceste cuvinte se aud așa de rar. Ține doar de noi, adulții, să le aducem în atenția celor mici pe care-i educăm doar așa, exersând, putându-i învăța să fie civilizați. Și e așa de mare nevoie!
