Am revenit pe tăpșanul lecturilor noastre într-un final de vară și cu sufletul doar pe jumătate pentru că cealaltă a rămas la Colchester. Ador acest oraș și poate că, Răzvan mai rămânând acolo să mai am prilejul în a-l revizita. Și pe Nicky deopotrivă, minunea de om ce mi-a fost dat s-o cunosc.
Poate că nu întâmplător, finalul poveștii lui Mary și Colin e menit să se audă aici, lângă tufele de zmeură și mure, sălciile și socul pe care dacă le întrebi nu mai contenesc a-ți povesti despre diferitele personaje cu care s-au întâlnit în decursul anilor. Vor orăcăi și broaștele așa cum vor ciripi și păsările pentru a confirma cele spuse de mine.
Capitolul XXIII Totul e magie
