Pentru că Răzvan lucrează de la ore 9:00 la ora 17:00, și la prânz are 45 de minute pentru masă, am hotărât să facem un picnic în campus, cu atât mai mult cu cât spațiul este generos și puteam alege un loc pe sufletul nostru. Tot ce ne trebuia era o zi în care să nu plouă că de restul mă ocupam eu fără probleme.
Și nu am avut un noroc complet, dar picnicul l-am dus până la capăt în ciuda vremii care ne-a cam dat de furcă.
Pentru acest picnic am pregătit eu toată mâncarea, nedorind a cumpăra ceva gata preparat, așa aducând gustul de acasă de dragul vremurilor când petreceam mult mai mult timp împreună.
Și am pregătit o salată de crudități, cu morcov, țelină și măr dat pe răzătoare pe care le-am legat cu puțină maioneză făcută de mine.
Am mai pregătit niște ouă umplute cu pate la care, de asemenea, am folosit maioneză făcută de mine. Trebuie să recunosc că nu mai făcusem de ceva vreme, acasă folosind mai mult Remia, cea mai pe gustul nostru. Acolo nu am găsit decât o alternativă care nu avea nici o culoare, poate bună la gust.
Un ardei gras pe care l-am umplut cu brânză de vaci amestecată cu puțin unt, ceapă verde și pătrunjel, un mixt de gust divin.
Piesa de bază, principală, a fost alcătuită dintr-un piure de cartofi în care am pus unt, lapte și brânză, cel pe care-l cunoștea Răzvan din copilăria lui și pe care-l îndrăgea foarte mult. Alături am făcut niște pulpe de pui caramelizate, sparanghel și roșii cherry tras în unt. O strășnicie!
La ora stabilită am ajuns în campus chiar dacă înainte plouase puțin și cerul arăta că încă nu jelise destul, „lacrimi” grele stând gata să se rostogolească peste noi. Însă asta nu ne-a deturnat din demersul nostru pentru că știam că există și alternativa statului la masă, într-un loc acoperit. Răzvan era la Recepție și am așteptat să iasă.
E evident că în mintea mea tot aranjamentul arăta altfel, dorindu-mi a avea toate accesoriile necesare acestui lucru, cu un coș de nuiele și o față de masă în pătrățele roșii, pahare, farfurii și șervețele dichisite iar eu într-o rochie, cu buline, musai!, însă nu a fost posibil așa ceva pentru că ar fi trebuit cumpărate prea multe chestii, costul nejustificându-se în situația noastră.
(sursa foto: aici)
Ne-am mulțumit cu ce am putut realiza în condițiile date și am savurat fiecare moment al întâlnirii. În mintea ta poți face orice scenografie, atâta vreme cât papilele gustative și urechile primesc semnalele potrivite. 
Încă o stare am adăugat-o în filele albumului meu, cu bucuria că am putut-o realiza. În definitiv, din ce este alcătuită viața noastră? Din secvențe frumoase și urâte, fericite și triste, suportabile și dureroase. Fiecare alege ce dorește să predomine și ce contează pentru propria persoană. Mai rău e când ții cont și alegi pentru alții.
