Ați încercat vreodată, adulți fiind, un sentiment dint-acela de bucurie pură, izvorâtă din copilul ascuns în acest trup de adult? Dacă răspunsul este da, atunci știți ce am trăit eu în momentul când am văzut ce anume se află în acest edificiu de cultură.
Ne-am bucurat de 300 de ani de istorie adunată în această frumoasă casă georgiană prin exponate și afișaje practice. Am descoperit cum a fost viața de familie pentru cei bogați și săraci. Ne-am imaginat o călătorie în timp în zilele dinaintea mașinilor de spălat pentru a încerca un măngălău și pentru a ne îmbrăca precum niște servitori.
Clădirea este situată în Parcul Castelului, Muzeul Hollytrees este înconjurat de grădini frumoase.
Construită în 1718, această casă georgiană l-a găzduit pe Charles Grey, avocat, judecător de pace și deputat în Colchester.
A fost, de asemenea, un anticar proeminent, fiind administrator al British Museum prieten și corespondent al istoricul din Essex Philip Morant și celebrul anticar, William Stukeley.
Aceste interese ar fi putut-o stimula pe soacra sa, Mary Webster, să-i cumpere Castelul Colchester drept cadou de nuntă, adăugându-l la moșia Hollytrees, care a inclus deja jumătatea estică a ceea ce a devenit Castle Park. O mare parte din energiile lui Gray s-au îndreptat spre îmbunătățirea casei și a moșiei sale.
El a restaurat Castelul, a amenajat terenul, a construit arcada din colțul de nord-est al Hollytrees și a plantat copacii care dau numele casei.
În 1748 Gray l-a însărcinat pe arhitectul local, James Deane, să adauge o extensie în partea de vest a Hollytrees.
Descrierea și desenele acestei lucrări supraviețuiesc în Essex Record Office. A făcut uz de scara existentă, astfel încât camerele din extindere să fie la nivel de mezanin care se deschid spre jumătatea palierelor.
Extensia conținea o sculărie la subsol, camera servitorilor și arcadă către grădina de la parter, o bibliotecă și două camere la mansardă. Un fragment mare din tapetul original dintr-una din camerele de la mansardă a fost redescoperit în 1928 și este păstrat în magazinul muzeului.
Se știe puțin despre modificările aduse casei în secolul al XIX-lea, când a fost deținută de familia Round, care erau proprietari locali majori și membri proeminenți ai societății Colchester.
Cu toate acestea, un jurnal scris de Charles Gray Round (1797 – 1867) oferă o idee despre viața din casă în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Rezultatele recensământului arată că în casă locuia un număr considerabil de oameni.
În 1881 erau nouă membri ai familiei Round și același număr de servitori. Este probabil ca unii, poate cei mai mulți dintre servitori să fi fost cazați într-un bloc la vest, care conținea și grajduri și care a fost demolat în 1926 pentru a finaliza cadrul memorialului de război. La începutul secolului al XX-lea, casa a fost închiriată.
În 1920 Hollytrees a fost vândut către Colchester Corporation, care cumpărase deja jumătatea de vest a terenului în 1892 pentru a crea Castle Park.
Odată ce chiriașul a eliberat casa în 1926, Colchester Corporation i-a angajat pe arhitecții locali, Duncan Clark și Beckett, să o transforme într-un muzeu cu cazare pentru un membru al personalului la etajele superioare. Acest lucru a dus la modificări substanțiale ale clădirii.
Hollytrees s-a deschis publicului în 1929 ca muzeu al antichităților medievale.
Al doilea etaj al aripii de vest a fost folosit ca bibliotecă pentru Societatea Essex pentru Arheologie și Istorie din 1929 până în 2000.
În august 2001, muzeul s-a deschis după paisprezece luni de reamenajare majoră finanțate de Heritage Lottery Fund.
Acest lucru a prevăzut instalarea unui lift, reorientarea intrării în muzeu, noi facilități pentru vizitatori și crearea prezentărilor pe temele vieții domestice și ale copilăriei din Colchester în ultimii 300 de ani. (sursa: aici)
Muzeul Hollytrees găzduiește o gamă largă de colecții, inclusiv jucării, artă, costum și ceasuri. Însă până am ajuns la ceasuri am descoperit o colecție de jucării, în care am putut admira miniaturi ale caselor din acea epocă, extrem de bine realizate. Ne-a fugit gândul imediat la un alt loc, aflat la Londra, Pollock’s Toys, despre care am povestit pe larg aici.
O altă secțiune care a suscitat interes a fost aceea a școlii de altădată ți tot ce ținea de ea. Se pot vedea ținute purtate la școală, mobilierul, cărțile și rechizite, dar și o parte din jocurile pe care cei mici le jucau atunci.
Veți avea ocazia să vedeți tot soiul de ceasuri de la cele de buzunar, lucrate în diferite forme și mărimi până la cele de perete ori pendule masive. Puteți observa mai jos un arbore genealogic al unei astfel de familii care a activat în industria confecționării ceasurilor.
E minunat să afli cum era odinioară, cum trăiau, munceau, învățau cei de acum mai bine de un secol și cât de mult s-a schimbat modul în care noi alegem să ne trăim viețile. Sunt diferențe majore și mulți nu au capacitatea de a face acest exercițiu de imaginație, însă numai știind ce a fost și cum a evoluat totul puteam avea o imagine de ansamblu a locului în care am ajuns acum. Noi, care venim dintr-o societate ce a stagnat câteva zeci de ani, putem să vedem unde am fi ajuns și cum s-ar fi desfășurat viețile noastre dacă lucrurile ar fi stat diferit.
Totul e minunat în aceste locuri; mirosul, atmosfera, lucrurile unele dintre ele spectaculoase prin simplitatea lor și e păcat să nu rezervi câteva ore pentru a putea afla detalii. În definitiv, nu detaliile fac diferența?
