Cu toate că vremea nu a fost prea prietenoasă cu noi și am avut de parcurs o zi în care a plouat foarte mult și au fost temperaturi mici, nu ne-am descurajat cu atât mai mult cu cât programul nostru a fost plin de culoare și veselie.
Am continuat să explorăm împrejurimile și să vedem diferențele ori să căutăm asemănările cu ceea ce este la noi. Cam greu cu asemănările iar în ceea ce privește deosebirile ele sunt multe și vizibile. Perioada în care noi am fost sub regimul comunist e greu de recuperat și nu atât din punct de vedere material cât din cel al mentalității.
Ne-am strecurat printre picurii de ploaie până ne-am cumpărat umbrele, cu care o să facem colecție când ajungem acasă, pentru a ajunge la Nicky, din nou, spre fericirea și bucuria tuturor. Ar fi fost păcat să nu facem acest lucru cu atât mai mult cu cât s-a văzut diferența dintre ședințele on-line și cele fizice. Dacă pentru a ajunge la ea a fost nevoie să luăm un taxi, la întoarcere ne-a făcut surpriza de a ne aduce ea cu mașina. Cum spuneam, o minune de om!
Seara am petrecut-o acasă jucând jocuri, așa cum făceam odinioară când eram acasă. Atmosfera a fost la fel, doar jocurile altele pentru că acum băieții sunt mari și eu sunt cea care trebuie să țin pasul cu ei. Nu-i ușor, dar mă străduiesc să fac tot ce pot.
