machetedidactice.com

„L’Étudiante et Monsieur Henri” un film pe care l-am privit cu plăcere

Am perioade că atunci când calc, operațiune pe care o îndrăgesc de altfel, să urmăresc filme. Nu neapărat din cele mult premiate ori cu o distribuție de cinci stele, ci unele despre care nu am auzit, dar care mă agață cumva, știu ele cum.

Mi-am făcut abonament la Netflix anul trecut, în plină pandemie, asta pentru că eu nu sunt o persoană care să urmărească programe la televizor, de mai mulți ani alegând să-l scot din camera în care dorm. Iar atunci când nu dorm, fac multe altele, deci nu simt nevoia să stau cu ochii în el. Însă cu nebunia asta și cu atâtea recomandări, m-am abonat și eu, însă o perioadă destul de mare nu am urmărit nimic că la un moment dat am primit o notificare dacă s-a întâmplat ceva. Am reușit până acum să vizionez un singur serial, „The crown” și câteva filme super interesante, producții europene având distribuții cu oameni total necunoscuți mie,  acum venind rândul celui despre care vreau să vă vorbesc.

Henri, un bătrân nesuferit văduv de treizeci de ani, este obligat să primească în gazdă în apartamentul său din Paris o tânără, Constance. Aceasta este forțată să suporte toate toanele acestui proprietar în timp ce suferă deja din pricina eșecurilor personale atât în ceea ce privește studiile, muzica dar și viața amoroasă. Ca și cum nu era suficient, la toate acestea se adaugă o relație toxică pe care o are cu propriul tată, un vânzător de fructe și legume în piețele din Orleans un om care nu o încurajează și susține niciodată.

Îi este greu să-și plătească chiria, în ciuda faptului că are un serviciu de chelneriță prost plătit. Profitând de acest fapt, pentru a-i micșora chiria, Henri îi propune să-l seducă pe fiul său, Paul, pe care îl disprețuiește, pentru a-l separa de soția sa Valérie, pe care bătrânul o urăște. Dacă la început Constance refuză, prinsă într-o situație fără întoarcere acceptă. Tânăra are mustrări de conștiință însă reușește și nu merge atât de departe încât să-i separe pe cei doi, aceștia reușind să devină părinți după o lungă așteptare.

În lunile care urmează, încurajată de Henri, Constance se pregătește pentru un concurs de muzică pentru a intra într-o școală din Londra. În acest demers are un sprijin total din partea lui Henri, cel care reușește să înțeleagă că nu mai poate repeta aceeași greșeală comportându-se diferit de tatăl fetei, comportament pe care l-a avut și el, ani de zile, față de propriul fiu. În timp ce se afla în Anglia pentru a susține examenul, Henri a fost internat în stare gravă. Înainte de a muri, Paul îl prezintă nepotului său și Constance îi anunță că este acceptată în școală, o minciună deliberată, astfel încât să plece fericit.

Am râs și am plâns pe măsură ce am înaintat în poveste, ajungând la un final plin de bun simț și filozofie despre cum să îți trăiești viața.

Coloana sonoră a filmului este variată. Include partituri pentru pian, muzică modernă și chiar pasaje din hituri electro.
Filmul nu este o capodoperă ci o comedie sentimentală în care sunt descrie fapte sociologice actuale (dificultatea de a găsi cazare în Paris, sexualitatea activă a adolescenților, conflictul dintre generații) ori ai nevoie și de așa segmente în toată nebunia rezolvării de probleme personale stringente care nu mai suferă amânare.

Dacă vă încumetați, vizionare plăcută!

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: