Pandemia asta a adus cu ea tot felul de chestii iar unele dintre ele ravisante de-a dreptul, asta pentru că în alte condiții nu aș fi avut acces la ele nicicum. De-a lungul celor 18 luni câte s-au scurs de la începutul ei am avut posibilitatea ca din căsuța mea dintr-un colț uitat de lume să pot urmări spectacole de o mare factură, în care rolurile principale erau interpretate de cei mai mari artiști ai vremii, locul de desfășurare fiind marile scene ale lumii aflate pe mai multe continente.
Astăzi am revăzut La rondine, de Giacomo Puccini în care rolul pricipal a fost interpretat de soprana Angela Gheorghiu. Alături de ea, tenorul Roberto Alagna, care atunci era soțul ei, acest lucru resimțindu-se în interpretarea partiturii. Cred că totul era în bună stare atunci, știut fiind faptul că mai apoi cei doi s-au despărțit.
La rondine (L’Hirondelle) este o operă în trei acte de Giacomo Puccini, libret de Giuseppe Adami, după un text al germanilor Alfred Willner și Heinz Reichert, în premieră la Opera de la Monte-Carlo pe 27 martie 1917, cu Tito Schipa în rolul lui Ruggero.
Acțiunea are loc la Paris și pe Coasta de Azur, sub al Doilea Imperiu.
Actul I
La un cocktail organizat în salon unde Magda este gazdă, poetul Prunier își expune teoriile despre dragoste. Prietenii Magdei, Yvette, Bianca și Suzy îl tachinează, în timp ce Lisette, servitoarea Magdei, îi spune că nu știe despre ce vorbește. Prunier se ofensează iar Magda îi ordonă lui Lisette să plece. Prunier susține că nimeni nu este imun la iubirea romantică și cântă primul vers din cea mai recentă melodie a sa despre Doretta, care a respins un rege ca pretendent din cauza valorii pe care a acordat-o iubirii adevărate. El nu știe cum să termine melodia, așa că Magda preia și cântă cel de-al doilea vers: ea povestește cum Doretta se îndrăgostește de un elev (Aria: Chi il bel sogno di Doretta).
Oaspeții Magdei sunt fermecați de performanța ei, iar protectorul ei, Rambaldo, îi dă un colier de perle. Lisette intră să anunțe sosirea unui tânăr – fiul unui vechi prieten al școlii lui Rambaldo. Lisette este rugată de Rambaldo să aducă oaspetele. Dintr-o dată nostalgică, Magda își amintește de viața ei de tânără fată muncitoare și de serile fericite petrecute la dans la Bullier, unde a experimentat prima dată dragostea (Aria: Ore dolci e divine). Unii dintre invitați sugerează că Prunier ar trebui să compună un cântec bazat pe povestea Magdei, dar el declară că preferă cântece despre eroine perverse, cum ar fi Berenice sau Salome. Prunier își demonstrează abilitățile de chiromatică unor fete, în timp ce Lisette aduce un vizitator, Ruggero. Are o introducere de la tatăl său pentru Rambaldo. Prunier ghicește în palma Magdei și îi spune că este ca o rândunică: tânjește soare și dragostea adevărată. Ruggero explică că este prima sa vizită la Paris și întreabă unde poate găsi cel mai bun loc pentru a petrece o seară: după multe discuții, Lisette recomandă Bullier. Ruggero pleacă. Magda îi ceartă pe ceilalți oaspeți că i-au batjocorit. După ce și ei au plecat, ea îi spune lui Lisette că va rămâne acasă în seara aceea. Apoi, din capriciu, se hotărăște să se deghizeze și să meargă și ea la Bullier. Se duce să se schimbe. Prunier se întoarce în secret să o escorteze pe Lisette la Bullier și cochetează cu ea. Lisette poartă pălăria Magdei, iar Prunier îi spune că nu-i place și îi ordonă să o scoată. Apoi plecă împreună. Magda reintră, deghizată în fată muncitoare. Cântă un fragment din cântecul lui Prunier despre Doretta în timp ce pleacă, anticipând fericită o aventură.
Actul II
Barul este plin de studenți, artiști și fete cântând și dansând. Magda intră și atrage atenția mai multor tineri. Se grăbește spre o masă la care Ruggero stă singur. Ea își cere scuze pentru că a intrat și îi spune că se va îndepărta imediat ce tinerii de la bar încetează să o privească. Ruggero, care nu o recunoaște pe Magda, îi cere să rămână. Discută și Ruggero îi spune Magdei că îi amintește de fetele liniștite și elegante din orașul său natal, Montauban. Dansează fericiți împreună. Intră Prunier și Lisette, certându-se despre dorința lui Prunier de a o transforma pe Lisette într-o doamnă și de a o educa. Magda și Ruggero se întorc la masa lor și Magda începe să-și amintească de o relație de dragoste din trecut. Ruggero îi cere numele și ea îi răspunde „Pauletta”. Scrie numele pe fața de masă și Ruggero îl adaugă pe al său dedesubt. Atracția dintre Magda și Ruggero crește pe măsură ce vorbesc. Lisette o recunoaște pe Magda iar aceasta îi face semn să nu-i dezvăluie secretul și Prunier îi spune lui Lisette că se înșală. Pentru a-și demonstra punctul de vedere, el o prezintă pe Lisette lui Magda, care încearcă să-și mențină poziția, pentru nedumerirea lui Lisette. Cele două cupluri stau împreună și beau, având un toast dedicat iubirii (Aria: Bevo al tuo fresco sorriso). Prunier observă că Rambaldo a intrat și îi ordonă lui Lisette să-l scoată pe Ruggero din cameră pentru câteva minute, ceea ce face. Rambaldo cere Magdei o explicație pentru comportamentul și deghizarea ei; ea îi spune că nu are nimic de adăugat la ceea ce a văzut deja.
Rambaldo le sugerează să plece împreună, dar ea refuză și își declară dragostea pentru Ruggero, cerându-și scuze pentru orice durere pe care o provoacă lui Rambaldo prin acțiunile sale. Rambaldo îi spune că nu poate să o împiedice să rămână cu Ruggero. În timp ce pleacă, Ruggero se întoarce și îi spune Magdei că zorii se ivesc. Ei decid să înceapă o nouă viață împreună, dar Magda se îngrijorează pentru faptul că-l înșală pe Ruggero.
Actul III
Riviera franceză
Magda și Ruggero locuiesc împreună pe Riviera Franceză de câteva luni. Vorbesc despre prima lor întâlnire și cât sunt de fericiți împreună, trăind liniștiți lângă mare. Ruggero îi spune lui Magda că i-a scris mamei sale să-i ceară bani pentru a-și plăti datoriile tot mai mari și pentru a primi consimțământul acesteia pentru căsătoria sa cu Magda. Ruggero își imaginează o viață fericită căsătorit fiind și copilul pe care îl poate avea (Aria: Dimmi che vuoi seguirmi). Magda este profund emoționată, dar și neliniștită: știe că viața ei trecută de curtezană ar face-o inacceptabilă pentru familia Ruggero și, eventual, pentru Ruggero dacă ar ști cine este cu adevărat. În timp ce Ruggero pleacă pentru a trimite scrisoarea, ea meditează la dilema ei, împărțită între dorința ei de a-i spune lui Ruggero totul, dorința ei de a nu-l răni și teama ei de a-și pierde dragostea. Sosesc Prunier și Lisette. Lisette a avut o scurtă și dezastruoasă carieră de cântăreață de muzică: prestația ei la Nisa din seara precedentă a fost o catastrofă. Ea și Prunier se ceartă în timp ce o așteaptă pe Magda. Când apare Magda, Lisette își dorește slujba înapoi, iar Magda consimte. Prunier își exprimă surpriza că Magda poate fi fericită departe de Paris și îi transmite mesajul lui Magda de la Rambaldo: este fericit să o ia înapoi în orice condiții. Magda refuză să asculte. Prunier își ia concediul de la Lisette (aranjând mai întâi o întâlnire cu ea pentru acea seară) și Lisette își reia atribuțiile de servitoare a Magdei. Ruggero se întoarce cu o scrisoare a mamei sale, în care spune că, dacă logodnica lui Ruggero are toate virtuțile pe care i le-a descris, va avea o căsnicie fericită. Așteptă cu nerăbdare să întâmpine cuplul acasă și îi trimite Magdei un sărut. Magda nu mai poate să-și păstreze secretul. Ea îi spune lui Ruggero despre trecutul ei și declară că nu poate fi niciodată soția lui – ar provoca părinților săi prea multă durere. Ruggero o imploră pe Magda să nu-l abandoneze (Ma come you can lasciarmi), dar Magda este convinsă că nu pot rămâne împreună și că Ruggero trebuie să se întoarcă acasă. Ca o rândunică, zboară înapoi la Rambaldo și la vechea ei viață, lăsându-l pe Ruggero în urmă, devastat. (sursa: wikipedia.org)
Am avut posibilitatea să o revăd această înregistrare care a fost făcută la Metropolitan Opera în anul 2009 ceea ce a reprezentat un răsfăț într-o zi atât de călduroasă dintr-un iulie pandemic al anului 2021. Distribuția, cum spuneam mai sus, a avut și doi români, pe soprana Angela Gheorghiu și pe tenorul Marius Brenciu ceea ce a reprezentat o altă bucurie.
Roberto Alagna,
Angela Gheorghiu,
Samuel Ramey,
Lisette Oropesa,
Marius Brenciu
Marco Armiliato,
Chorus and Orchestra of the Metropolitan Opera, New York
Istoric
Lucrarea, despre care cunoaștem în mod special cele două mari arii ale lui Magda „Chi il bel sogno di Doretta” și „Ore dolci e divine”, a fost comandată de Carltheater din Viena, dar nu a putut avea premiera acolo din cauza Primului Război Mondial și poate din acest motiv, lucrarea este adesea asociată greșit cu opereta. Deși opera a fost finalizată în vara anului 1916, premiera a avut loc la 27 martie 1917, la Opéra de Monte-Carlo, pe teritoriul monegasc și, prin urmare, neutru, Austria-Ungaria fiind la vremea aceea dușman al Italiei. În ciuda recenziilor timpurii bune și a calității artistice incontestabile, La Rondine este o operă cu puțină reprezentare în comparație cu celelalte capodopere ale lui Puccini.
Dacă nu ați urmărit acest regal, nu-i timpul pierdut, o puteți face chiar acum ori când veți avea dispoziția necesară.
