Au trecut luni bune de când nu am mai venit în Paradis, ba chiar de când nu am mai fost plecați așa cum se petrecea odinioară. Motivele sunt bine cunoscute și nu știu cum sa spun, dar deja țin de prea multă vreme și a devenit obositor. Cum nu interesează pe nimeni, tot ce pot face este să strâng din dinți și să merg în continuare pe drumul meu.
Am ajuns la convingerea că-mi plac mai mult drumurile cunoscute, ele oferindu-mi o stare de bine și confortul după care tânjesc mult.
Dimineață, la ora șase, am plecat în vacanță, cea dorită, așteptată, visată. Temperatura era destul de ridicată, dar drumul neaglomerat așa că înainte de prânz eram deja ajunși la destinație.
Aici, lucrurile sau mai schimbat. În primul rând nu mai e forfota familiară pe cer, din când în când auzindu-se câte un avion.
Asta înseamnă că lucrurile nu și-au revenit încă. Noroc cu natura care e atât de proaspătă în ciuda faptului că a fost udată excesiv.
E o mare umezeală în urma ploilor căzute și aerul este irespirabil. Eu nu am probleme cu căldura însă acum o simt într-un fel diferit. Sunt mereu udă și asta nu e confortabil deloc. Nici prognoza nu se arată prea roz dacă e să dau crezare a ceea ce se vede pe la buletinele meteo. „Perturbări potențiale cauzate de furtună ” asta tot apare și-mi doresc să nu am parte de senzații tari. Aștept și sper sa fie suportabil.
În ciuda acestor stări de fapt, îmi doream prea tare să ajung în acest punct ca să mai conteze altceva. Partea fericită este că cei dragi sunt ok și ne-am putut revedea în formulă completă. Ori la ce nebunie a fost, ăsta nu-i puțin lucru!
„Fă rai din ce ai!” spun înțelepții. Asta am de gând să fac cu atât mai mult cu cât nu-mi lipsesc ingredientele principale. Restul e mărunțiș.
