Cam da! A trecut! și mă întreb ce s-or fi întreba cei care se opresc puțin peste viața mea și activitățile din ea de tot citesc despre bucurie și pasiune zi de zi.
Chiar e viața mea plină de bucurie, mereu? Dar de pasiune?
Evident că nu e plină de bucurie mereu, aș putea spune că o pondere mare e ocupată de zbucium, frământări, întrebări la care nu găsesc răspuns pentru că atunci când ai doi copii nu prea are cum fi altfel. Cel mare, pe care nu l-am mai văzut de aproape doi ani, cel de acasă care trece prin tot soiul de schimbări specifice celor 15 ani pe care i-a împlinit la începutul anului. În cazul lui, aceste modificări au fost spectaculoase, gestionarea lor cerând o anumită atitudine, stare, atenție.
Însă din pasiunea mea încerc să trag cât mai multă energie/bucurie pentru a putea merge mai departe. E drept că am câțiva oameni pe lângă mine care mă ajută, așa cum am și câțiva prieteni cu care pot vorbi ca de la suflet la suflet iar ei se știu care sunt.
Și pentru că am privilegiul de a câștiga bănuți din pasiunea mea, tot ceea ce fac este așa cum mi-ar plăcea mie să primesc. A nu se înțelege că nu dau rateuri, pentru că nu sunt perfectă însă nu sunt rău intenționată, ascunsă ori bântuită de gânduri de a face rău cubună știință.
Revenind la ceea ce a trecut și nu vreau să rămână fără a fi consemnat aici, trebuie să pomenesc despre o perioadă în care am avut bucuria să mă joc și învăț alături de câțiva copii pe care-i iubesc cu adevărat, acest sentiment provocând o căutare asiduă de abordări și provocări întru joc și învățare. Ori ei au simțit dragul și implicarea mea și au venit în întâmpinare, așa reușind a realiza secvențe de neuitat care cred că vor conta în economia dezvoltării lor ulterioare.
Subiectul ales a fost al animalelor de la fermă, printre care am strecurat și activități specifice Sărbătorii Pascale care se apropia oferta fiind mai mult decât generoasă. Am învățat ciclul de viață al câtorva animale de la fermă, găina,
iepurele
vaca fiind câteva dintre cele pe care le-am analizat mai în amănunt. Văcuța am și muls-o, spre deliciul celor mici care au dorit și o ceașcă de lapte mai apoi, dar și o budincuță. Să mai pomenesc de rodeo?
Am desenat în fel și chip respectând codurile ori alte cerințe
am decupat,
am citit, despărțit în silabe, făcut propoziții.
Am adunat și sortat elementele pentru a le încadra într-o mulțime.
Meștereală a fost în fiecare zi materialele folosite fiind diverse.
Întreaga săptămână am avut o secvență care a necesitat urmărire și analizare. Am făcut, alături de copii, experimentul cu ouăle în oțet și dacă nu sunteți alergici la acest miros, merită să încercați pentru că rezultatul este spectaculos. Fiecare dintre cei prezenți și-a decorat un ou așa cum a dorit după care l-a pus într-un bol. Deasupra lor am turnat oțet, atât cât să le acopere în întregime.
În zilele ce au urmat am urmărit ce se petrece cu aceste ouă și am descoperit că ușor, ușor coaja lor a dispărut.
Le-am pus în lumină, pipăit, mirosit analizat în fel și chip și copiilor nu le-a venit să creadă că aveau consistența unor ouă de gumă. Unul dintre ele s-a spart, așa gălbenușul ieșind la suprafață.
În fiecare zi petrecută împreună am avut secvențe de citit, scris, desenat, colorat, pictat, jocuri de rol toate întinse pe câteva minute, ori atunci când au plăcut foarte tare am zăbovit mai mult. Din păcate timpul nu ne-a permis să stăm afară, fiind o vreme rece însă nu doar asta ci și starea de sănătate a copiilor puțin deteriorată. Însă am compensat cum ne-am priceput.
Mă bucur că am putut parcurge așa zile așa cum doresc să mulțumesc părinților pentru încrederea acordată. Aveți idee cum e să-ți încarci bateriile jucându-te?
Nu?
Încercați!
