machetedidactice.com

E atât de trist când oamenii care au grijă de tine dispar

Constat cu îngrijorare că ușor, ușor oamenii care aveau grijă de sănătatea mea dispar, unul câte unul.
În primăvara anului trecut, odată cu molima care ne-a învăluit, am pierdut pe unul dintre cei mai dragi oameni cu care am relaționat în viața asta. Medicul meu ginecolog, care nu era doar al meu și nu era doar ginecolog, a plecat pe nepusă masă lăsându-mă pur și simplu mască. În condițiile în care vorbisem cu el cu doar o zi înainte, șocul a fost și mai mare iar din el nici acum nu mi-am revenit. Pentru că starea mea de sănătate necesita o colaborare permanentă cu el, de multe ori ea desfășurându-se telefonic, mă trezesc și acum că pun mâna pe telefon și sun.
Nu am putut merge la înmormântare pentru că atunci acest lucru nu era posibil, doar 8 persoane putându-l petrece pe ultimul drum, am mers când a fost posibil pentru a-i aprinde o lumânare și a-mi lua rămas bun. Mi-a trebuit mult timp să aleg un alt medic și după mai multe încercări eșuate, am descoperit o doctoriță care mi s-a așezat la suflet din momentul în care am zărit-o. Avem deja un istoric de 9 luni timp în care am fost de mai multe ori și am suferit o serie de proceduri medicale și sper ca totul să decurgă normal acum situația fiind mai confortabilă pentru mine măcar prin prisma faptului că e mai tânără.
30 de ani, atât când domnul doctor m-a îngrijit mi-a demonstrat că relația dintre medic și pacient trebuie să aibă mai multe ingrediente care adunate să ducă la menținerea stării de sănătate a pacientului. Eu sunt un om care are nevoie de explicații pentru a putea colabora, ori în ziua de astăzi am constatat că nu mai există timp nici măcar pentru o anamneză amănunțită, totul fiind pe repede înainte. Faptul că eu nu mai trebuia să povestesc ce și cum reprezenta un confort pentru ambele părți, acum nemaiexistând așa ceva.
Astăzi am aflat că nici doamna doctor la care-mi făceam ecografiile de peste 20 de ani nu mai vine la cabinet. Am căutat-o mult, dar am dat vina tot pe pandemia care a închis ori schimbat bunul mers al lucrurilor. La fel ca și în cazul doctorului Dimitriu, nu mergeam doar eu la ea ci și ceilalți membri ai familiei. Un profesionist desăvârșit, un om cu care eu am colaborat excelent reușind de fiecare dată a-mi explica și a mă sfătui ce anume trebuie să fac. Pe doamna doctor Tătăranu, căci despre ea este vorba, nu o mai pot vizita pentru că nu mai vine la cabinet. Nu cunosc în amănunt cauza și nici nu vreau să comentez nimic, dar am un regret cum nu-l pot explica.
Mai este doamna noastre doctor de familie, doctor Veselovschi, și în cazul dumneaei colaborarea datând de peste 25 de ani însă dacă totul decurge normal o vom mai avea alături câțiva ani până se va pensiona ori asta chiar este fantastic. O doamnă doctor care mi-a văzut copiii crescând și care a vegheat asupra noastră, a tuturor cu mare atenție și dăruire. O iubim și prețuim toți, de la mic la mare!
E mai mult decât clar că și eu am îmbătrânit, oamenii de care am pomenit mai sus dându-mi o siguranță și un confort preț de atâția ani. A sosit momentul să caut alte variante și sper să nu fie atât de complicat precum se vede la alte persoane cu atât mai mult cu cât bătrânețea nu este așa de frumoasă, suportabilă și ușor de gestionat.
În ceea ce mă privește recunoștința, respectul și dragostea mea va fi eternă, viața mea fiind legată de a acestor profesioniști într-un domeniu atât de sensibil cum este sănătatea.
Iar pentru tot ce-au făcut pentru mine, le mulțumesc!
Respect!

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: