„Simfonia animalieră” de Veronica D. Niculescu

Veronica D. Niculescu a apărut în viața mea odată cu Isidor, un personaj delicat, manierat, înțelept și răbdător. A sosit într-o vară în care căldura îmi tămăduia toate durerile adunate-n iarnă ori în zilele ploioase și friguroase, cele pe care nu că nu le iubesc, dar nu le pot gestiona. Am scris despre el pentru a nu uita nici un detaliu, nici un detaliu al copilăriei fiului meu mai mic alături de care am citit, și încă am bucuria să o mai fac, multe povești speciale. Speciale pentru că ne-au cuprins duios, vindecător. Puteți strecura o privire printre filele acestui blog dacă vreți să vedeți cum a fost.

„O vară cu Isidor” de Veronica D. Niculescu

Continuarea poveștii lui Isidor și a Serenei a sosit câțiva ani mai târziu și am putut-o citi tot în anotimpul cald, în timpul vacanței de vară într-un loc aparte pentru noi.

„Iarna lui Isidor” de Veronica D. Niculescu

S-ar putea crede, pentru cei care nu sunt familiarizați, că Veronica D. Niculescu este o scriitoare de literatură pentru copii, însă nimic mai eronat. Iată detaliile care apar pe site-ul editurii Polirom, locul unde a apărut această carte.

Veronica D. Niculescu (n. 1968) este scriitoare și traducătoare. A publicat volumele de proză scurtă Adeb (2004, Premiul pentru Debut, USR Sibiu), Orchestra portocalie (2008) și Roșu, roșu, catifea (2012, Premiul revistei Tiuk! pentru proză scurtă „ScurTiuk”; nominalizări la Premiile Radio România Cultural și la Premiul Național pentru Proză al Ziarului de Iași); cărțile-pereche Simfonia animalieră (2014, Premiul „Cercul Literar de la Sibiu” al USR Sibiu; nominalizare la Premiul Național pentru Proză al Ziarului de Iași) și Hibernalia (2016); romanele Spre văi de jad și sălbăție (2016, Premiul „Cartea anului” acordat de USR Sibiu; nominalizări la Premiul Național pentru Proză al Ziarului de Iași și la Premiul „Cea mai îndrăgită carte a anului – alegerea liceenilor” la FILIT), O vară cu Isidor (2017), Iarna lui Isidor (2020), Toți copiii librăresei (2020) și biografia romanțată Luchian. Ochii, sufletul, mîna (2020). A scris în colaborare cu Emil Brumaru Basmul Prințesei Repede-Repede (2009) și Cad castane din castani (2014, nominalizare la Premiile Observator cultural). A cîștigat Concursul de scenarii HBO, la TIFF 2010, cu scenariul de scurtmetraj Curierul, bazat pe o povestire din volumul de debut. A tradus patruzeci de volume semnate de Vladimir Nabokov, Samuel Beckett, Lewis Carroll, Don DeLillo, Siri Hustvedt, Lydia Davis și alții. Premiul „Antoaneta Ralian” pentru Traducere la Tîrgul de Carte Gaudeamus 2016. Premiul pentru Traducere la Gala Premiilor Observator cultural 2017.

Despre Veronica D. Niculescu am citit și în revista Literatura de azi mai multe articole după care am cumpărat cărțile semnate ori traduse de ea.

Revenind la „Simfonia animalieră” în varianta apărută la Polirom în 2021 și în care mai este și Hibernalia fiind publicate pentru prima dată împreună, întâlnirea s-a petrecut la librăria ȘT. O Iosif din Brașov, într-o zi de primăvară autentică, în după-amiaza dinainte Învierii Domnului.

Căutând mai multe detalii despre carte, am descoperit că a apărut prima dată în 2014, la Casa de Pariuri Literare beneficiind și de ilustrații semnate de Anca Smărăndache.

Pot afirma că citind aceste două mini romane am trăit senzații noi, necunoscute, am intrat în stări cu care nu eram familiarizată. La un moment dat chiar am avut senzația că știu fiecare colțișor al casei în care stă povestitoarea și că pot simți și identifica mirosuri și arome ca și cum ar fi ieșit din carte. Senzația de cunoaștere s-a prelungit și în exteriorul casei lucru care pe mine m-a dus într-o stare de mirare, dar și de confort. Îmi pare rău că nu pot exprima prin cuvinte senzațiile pe care le-am trăit și pe care le simt și acum, când scriu aceste rânduri.

Am simțit nevoia să citesc cu voce tare câteva rânduri, în fața geamului larg deschis, în fața unui verde crud și dătător de viață și speranță, chiar dacă locul în care s-a deschis cartea a fost din Hibernalia, eu fiind acum în plină primăvară și stare de culoare proaspătă, neîntinată.

De asemenea, am găsit și parcurs o prezentare minunată și un interviu dat de autoare pe care vă invit să-l citiți pentru a înțelege mai bine de ce nu trebuie ratată această carte.

Ar fi inspirat să ascultați și câteva rânduri citite chiar de autoare, deloc de neglijat mai ales dacă pomenesc despre imaginile care însoțesc cuvintele rostite, imagini semnate de Veronica D. Niculescu.