„Regele tuturor sălbăticiunilor” reflectă atât de bine un copil norocos: flirtul furiei asupra unui părinte, evadarea sfidătoare în fantezie, discuția dură într-o situație strânsă, exuberanța și apoi nevoia fundamentală de a reveni acasă și de a fi iubit în liniște. Toate aceste etape sunt explorate în faimoasa carte pentru copii a lui Maurice Sendak din 1963, care conține doar nouă propoziții. Și este tot ce trebuie mai ales că frazele sunt îmbrăcate cu desenele sale.
Când a fost întrebat despre inspirația din spatele lucrurilor sale sălbatice, autorul și ilustratorul au răspuns în maniera sa obișnuită și sinceră:
Fratele meu, sora și eu stăteam la Shiva, ceremonia evreiască. Și tot ce am făcut a fost să râdem isteric. Îmi amintesc că rudele noastre veneau din vechea țară, acei puțini care intrau înainte ca poarta să se închidă, toți din partea mamei. Și cum i-am detestat. Și acești oameni nu vorbeau engleza. Și erau neîngrijiți. Dinții lor erau îngrozitori. Nasul … ieșind din păr, iar acesta din nas. Și te luau, te îmbrățișau și te sărutau, „Aggghh. Oh, am putea să te mâncăm.” Și știm că ar mânca orice, orice. Și așa, ele sunt lucrurile sălbatice. Și când îmi amintesc de ele, discuția cu fratele și sora mea, cum am râs despre acești oameni pe care, desigur, am crescut să-i iubim foarte mult, am decis să-i redau ca lucruri sălbatice, mătușile și unchii mei și verii mei. Și asta sunt ei.
Maurice Sendak, într-un interviu cu PBS
Aceasta este o poveste deosebit de atrăgătoare, deoarece Max este în conflict atât cu mama sa, cât și cu propria sa furie. În ciuda faptului că este încă supărat când este trimis în camera sa, Max nu își continuă răutatea. În schimb, el dă frâu liber emoțiilor sale furioase prin fantezia sa și apoi ajunge la o decizie că nu-și va mai lăsa furia să-l separe de cei pe care îi iubește și care îl iubesc.
Max este un personaj captivant. Acțiunile sale, de la necăjirea câinelui până la conversația cu mama sa, sunt realiste. Emoțiile sale sunt, de asemenea, realiste. Este destul de obișnuit ca prichindeii să se enerveze și să fantazeze cu privire la ceea ce ar putea face dacă ar conduce lumea și apoi să se calmeze și să ia în considerare consecințele. Max este un copil cu care majoritatea copiilor de la 3 la 6 ani se identifică cu ușurință.
Pentru că la întâlnirea precedentă cei mici au fost agitați, nervoși și lipsiți complet de răbdare, am socotit că e foarte bine să aduc în atenția lor povestea lui Max pentru că toți se regăseau în ea cu mare ușurință. De ajutor mi-au fost măștile de la twinkl, pentru că așa am intrat în poveste și mai bine.
Am început, așa cum procedez de ani de zile, cu prezentarea cărții, aici ea având o copertă cartonată și o supracopertă., explicându-le care este rostul și rolul ei.
Apoi am intrat în lumea lui Max.
Am arătat urechile sălbăticiunilor și mustățile lor, ghearele și labele, dar mai ales am exemplificat gălăgia pe care ele o făceau. Aș fi spus răgetele, dar nu a fost chiar așa.
Și povestea a curs iar copiii au avut ochii cât cepele și urechile ascuțite, dar eu nu pot să vă arăt acest lucru așa cum mi-aș dori, deci trebuie să mă credeți pe cuvânt.
După ce am terminat de citit și interpretat povestea, am făcut scurte scenete, toți copiii fiind angrenați în joc. Având doar 6 măști, am repetat de câte ori a fost nevoie pentru a participa toată lumea și aș fi putut repeta de multe, multe ori, interesul fiind general.
Etapa următoare a fost aceea în care copiii au avut de rezolvat câteva adunări, fișa pe care le-am oferit-o fiind tot de pe site-ul twinkl.
Pentru că prea eram prinși de acțiunea poveștii, niște secvențe din ea, spre a fi colorate, au fost mai mult decât dorite, ceea ce am și făcut. De ajutor, twinkl ca de multe alte ori.
Rezumând impactul cărții, „Regele tuturor sălbăticiunilor” este o carte excelentă. Ceea ce o face atât de extraordinară este imaginația creativă atât a scriitorului Maurice Sendak, cât și a artistului Maurice Sendak. Textul și opera de artă se completează reciproc, mutând povestea fără probleme.
Transformarea dormitorului lui Max într-o pădure este o încântare vizuală. Ilustrațiile colorate cu stiloul cu cerneală colorată ale lui Sendak în culori pastelate sunt umoristice și uneori puțin înfricoșătoare, reflectând atât imaginația lui Max, cât și furia sa. Tema, conflictul și personajele sunt cele cu care cititorii de toate vârstele se pot identifica fiind o carte pe care copiii se vor bucura să o audă din nou și din nou.
