machetedidactice.com

„Toporișca” de Gary Paulsen – Când un grup de copii analizează o carte

De când mă întâlnesc cu acești copii, m-am tot gândit să le lansez o provocare de a citi o carte, toți aceeași carte, pentru a o putea mai apoi analiza. Unii dintre părinți au fost sceptici, mărturisind că nu cred că îi voi putea mobiliza la așa îndeletniciri. Am zăbovit mai mult în fața teancului de cărți pe care-l are Luca acasă pentru a mă hotărî asupra titlului pe care să-l propun și m-am oprit asupra cărții scrisă de Gary Paulsen, Toporișca, pe care acum o găsiți pe site-ul editurii într-o promoție de 2+1 gratis, care e de neratat dacă punem la socoteală că s-a tradus și Iarna lui Brian pe  care noi am așteptat-o ani buni, achiziționând-o în limba engleză, așa de mare fiind curiozitatea. Am scris despre ea aici.

Două săptămâni au avut copiii la dispoziție pentru a citi cartea și la data stabilită am constatat, cu mare bucurie, că doar unul singur nu terminase, fiind la jumătate. Acestea fiind constatate, am trecut la treabă pentru că aveam cu cine vorbi în cunoștință de cauză.

Am pregătit întrebări pentru fiecare capitol în parte și așa, fiecare a putut răspunde întrebărilor. Multe detalii se ascund în aceste întrebări iar copiii au știut cum să le facă față, acest lucru dovedind o înțelegere a textului și o temeinică parcurgere a lui. Statisticile arată că nu se citește, nu se cumpără carte și așa este, dar dacă nu vom face nimic în acest sens nu au cum să se schimbe lucrurile, starea. E nevoie de cărți care să incite și să stârnească interesul cititorului, iar ele există pe piața noastră din abundență. Ai de unde alege, orice preferință ai avea, trebuie doar să ajungi la ele. Și aici e o discuție pentru că părinții, mulți dintre ei, poate prea mulți, nu sunt dispuși să cumpere cărți. Nu pot uita o remarcă a unui părinte atunci când s-a propus cumpărarea de cărți pentru a fi date la final de an.

– Nu mai luați cărți, ce să facem cu ele? Al meu mai are una acasă!

Revenind la întâlnirea noastră, am avut sentimentul că suntem alături de Brian în sălbăticia pădurii canadiene, așa de tare am intrat în atmosferă. Aveam urechile ciulite pentru a asculta zgomotele și pentru a putea interveni dacă cumva ar fi apărut un porc spinos.

Nu am omis nici un grafic care să puncteze desfășurarea acțiunii.

De departe, cea mai gustată a fost caracterizarea lui Brian, din toate punctele de vedere.

Patru foi A4 au fost necesare pentru a alcătui silueta lui Brian acolo unde am invitat copiii să scrie. Aceste materiale le-am cumpărat de pe diferite site-uri și le-am adaptat nevoilor noastre.

La finalul activității am dorit a-i învăța pe copii cum se fac diferite tipuri de noduri, aici apelând la Manualul Castorilor Juniori. Atunci când m-am gândit să-i provoc nu aveam de unde ști ce încântați vor fi. Cine știe în viața asta cu ce ți-e dat să te întâlnești!?

 

De asemenea, le-am și vorbit despre cum măsori fără să ai un instrument de măsură și cum să folosești plantele din natură, atunci când este nevoie.

     

Întâlnirea noastră a fost un succes! În ceea ce mă privește o provocare căreia i-am dat curs într-un mod extrem de plăcut, dar mai ales folositor. Vom repeta, cu siguranță și vă invităm și pe voi să vă alăturați!

Lasă un răspuns

%d