machetedidactice.com

„Ai o pasăre pe cap!” sau cum două personaje au transformat o dimineață obișnuită în ceva de neuitat

Ieri, după-masă, primesc de la Irina un mesaj în care era doar o fotografie.

M-am uitat la copertă și știind că nu o am în bibliotecă am căutat-o pe internet. Am găsit-o în detaliu, în limba engleză și am văzut despre ce este vorba.

Nici bine nu am terminat de lămurit că a intrat al doilea mesaj:

– Ce zici? Îi aducem în fața copiilor?

Asta-i o întrebare care nu trebuie rostită de două ori și pentru că, la o evaluare mai în amănunt am constatat că se putea organiza ceva, am dat curs invitației.

E un avantaj în ceea ce mă privește și mă ajută să mă grupez repede, pentru că am tot ce-mi trebuie. Materialele necesare fiind la îndemână nu are ce mă opri în a le transforma în ceea ce-mi trebuie. Mai greu este atunci când lipsesc și în urbea în care-mi duc eu existența e mai greu să dai o fugă să le cumperi, pentru că nu prea ai de unde le lua.
Așadar, primul lucru pe care l-am făcut a fost acela de a scoate personajele din carte. Gerald și Porchiță, așa cum au fost ei traduși în limba română s-au materializat în niște machete mari: Gerald de 120 centimetri iar Porchiță la 50 centimetri. Știam că vor avea un impact mare asupra copiilor. unii dintre ei fiind mai mici la înălțime ca Gerald.

Apoi, în urma consultării cu Irina, am ajuns la concluzia că e bine să structurăm activitatea în mai multe capitole. Unul dintre ele a fost acela de punere în secvențe a poveștii, acest lucru  ilustrându-l printr-o fișă. Am cumpărat această fișă și am prelucrat-o potrivit nevoilor mele și scopului urmărit.
Nu putea omite din întâlnirea noastră Jocul de Rol cu atât mai mult cu cât personajele nu erau multe iar acțiunea avea o înșiruire numai bună pentru așa ceva. Două măști ne-au trebuit și starea necesară.
Un craft – thaumatrope bird – a încununat întâlnirea noastră cum nu se putea mai inspirat.

De îndată ce am ajuns la copii și am fost întâmpinată cu multă veselie și chiote de bucurie, am citit povestea.

Am avut toată recuzita necesară adică păsările, cuibul, ouăle și puișorii. Copiii le-au pipăit, privit, folosit.

 

Nu am omis o activitate matematică, acolo unde am avut de numărat, adunat, asociat.

Când o pasăre aterizează pe capul elefantului Gerald, încep problemele. Un lucru duce la altul, Gerald se sperie și Porchiță încearcă să-l ajute sau cel puțin să explice ce se întâmplă. Lucrurile merg din rău în rău, dar întotdeauna sunt distractive, până când se găsește o soluție surprinzătoare.
Limbajul este suficient de simplu și repetitiv pentru ca cititorii începători să se bucure. Iar umorul le va păstra interesul în timp ce se luptă cu situațiile mai complicate. Această carte este atât de distractivă încât chiar și cititorii cu dificultăți vor dori să o citească din nou și din nou, mai ales dacă sunt capabili să împărtășească povestea cu alții. Și, din fericire, acesta este doar unul dintre multele titluri din seria Elefantului Gerald și Porchiță.
Este o lectură bună și pentru familie, adică aceasta să participe la jocul de rol preluând unul dintre personaje. Noi, adică eu și Irina, am înlesnit acest lucru copiilor și inspirate am fost.

După ce povestea a fost citită, analizată, repetată am trecut la aranjarea secvențelor. Copiii au decupat și da! au decupat chiar ei pentru ca mai apoi să lipească imaginile la locul corect. Am explicat și arătat cum anume vor face acestea, exemplificând totodată. Găsiți materialul de cumpărat aici.

   

La Jocul de rol am invitat doi copii care și-au pus măștile pe cap și au intrat în rolul personajelor.

 

La meștereala care a urmat Jocului de Rol, copiii au avut de făcut thaumatrope bird, adică două rondele pe care erau desenate două imagini au trebuit colorate pentru ca mai apoi să fie puse/lipite pe un pai.

Când paiul se învârte între palme se creează iluzia de mișcare.
O parte dintre copii, la decupatul cercului au mai ciupit din el, dar numai exersând se poate învăța cum anume se procedează.

Nu am plecat înainte de a juca „Omul negru” doar că acum nu era omul negru ci Gerald gri. O veselie de nedescris care reverberează și la ora când scriu despre această minunată dimineață care mi-a fost dat să o parcurg. Nu ratați. Cu un efort nu prea mare puteți contribui sănătos și trainic la dezvoltarea unor copii!
Ah! azi a fost ziua păsărilor, că uitam să precizez.

   

Lasă un răspuns

%d