machetedidactice.com

Când găsești în primăvară ceva care te face să mergi mai departe

Activitățile care-ți plac și te ajută să ieși din stări pe care nu ai dori a le cunoaște reprezintă o modalitate de supraviețuire. Te agăți de ele ca de nu știu ce și speri.
Speri să mai diminuezi zbuciumul.
Speri să mai oprești potopul de întrebări.
Speri la o normalitate așa cum o trăiai tu, simplă și relativ monotonă, cu mici accese de emoție la întâlnirea cu alți oameni.
Speri să mai poți întâlni pe cei care contau pentru tine nu doar să-i auzi la capătul celălalt al firului. Oamenii pe sticlă sunt atât de diferiți de ceea ce știai tu.
Speri să prinzi o carte ale cărei cuvinte să-ți meargă în cotloanele atât de ascunse și să aline freamătul. Cel care nu obosește.
Sper să pot ajunge să-mi cuprind fiul cel mare pentru a-mi ostoi dorul mistuitor.

Mă uit pe geam și soarele ce tocmai s-a ivit, timid, încearcă să topească zăpada căzută peste noapte. E început de martie și e normal să fie zăpadă, dar eu vreau verde, crud și țipător, unul care să-mi strepezească dinții pe care-i mai am. Când mă gândesc ce puțin îmi doresc nu pricep de unde vine zbuciumul ăsta care mă obosește teribil. Teribil.

 

Lasă un răspuns

%d