Doar o zi ne mai desparte de 8 Martie, ziua în care sunt sărbătorite mamele la noi în țară. În dicționar scrie așa:
Ziua Internațională a femeii (denumită generic Ziua femeii) este sărbătorită anual la data de 8 martie pentru a comemora atât realizările sociale, politicile și condițiile economice ale femeilor, cât și lupta împotriva discriminării și violenței care își fac încă simțită prezența în multe părți ale lumii. Ziua Internațională a Femeii a fost adoptată în 1977, printr-o rezoluție a Adunării Generale a ONU. ONU a sărbătorit pentru prima dată Ziua internațională a femeii pe 8 martie, în 1975 — Anul internațional al femeii. (wikipedia)
Dar lucrurile stau complet diferit, ziua mamei fiind, de regulă, sărbătorită pe mapamond anual în a doua duminică a lunii mai. Circa 70 de state ale lumii au așadar o dată comună pentru această sărbătoare: Australia, Africa de Sud, Austria, Belgia, Bulgaria, Brazilia, Canada, China, Germania, Grecia, India, Italia, Japonia, Mexic, Olanda, Elveția, Turcia, Ucraina, Statele Unite ale Americii, țările baltice, statele din America de Sud.
Nu știu dacă e așa de importantă data iar eu, de când mă știu, 8 Martie a fost dedicată mamei, femeii. Am căutat să o sărbătoresc așa cum cred eu că trebuie și am adus în fața copiilor cu care m-am întâlnit noțiuni care îmbracă (sau ar trebui) o femeie/mamă adică: gingășie, perseverență, delicatețe, empatie, iubire, răbdare. Multe dintre femei nu au aceste calități însă ele se pot dobândi dacă se dorește. E adevărat că e nevoie de determinare, dar cum altfel schimbi ceva?
Nu am fost adepta darurilor consistente, exagerate ci a unor simboluri care să transmită sentimentele. Sunt la îndemâna oricui, ele trebuind doar a fi interpretate corect. Societatea de consum și alte dorințe ascunse au schimbat paradigma.
Anul acesta, una dintre exprimări are această formă.
În interiorul acestei „rame” se vor afla chipurile copiilor, ele rămânând pentru eternitate în inima mamelor care le vor privi. Pentru că în ciuda tuturor piedicilor și a inconvenientelor, viața merge mai departe pentru unii frumos, pentru alții extrem de greu ori suportabil. Depinde de capacitatea fiecăruia de a gestiona situația, doar că aici adulții pot determina ce și cum se întâmplă cu un copil.