De ceva vreme îmi tot dădea târcoale un gând și anume să aduc în fața copiilor un subiect care nu-i prea prezent în activitățile celor mai mari. Islanda este o țară care are de oferit o varietate de subiecte ce pot fi abordate, analizate, comparate și e păcat să nu ne bucurăm de ele, studiindu-le.
Ei bine, există o mulțime de mistere de găsit în țara Islandei, începând cu numele ei complicat! Numele Islandei provine de la grup de exploratori numiți vikingi care au descoperit marea insulă acum peste o mie de ani. Era un pământ atât de frumos și special încât nu doreau ca nimeni altcineva să se mute acolo… voiau să păstreze totul pentru ei înșiși. Așa că au numit-o Islanda. Au crezut că un nume ca Islanda îi va împiedica pe oameni să dorească să se mute acolo din aceleași motive pe care le-am menționat… trebuie să fie rece și stearpă. Vikingii au păcălit întreaga lume! Islanda nu este un pământ înghețat… are veri calde și ierni bune și reci și este unul dintre cele mai frumoase locuri din lume.
Dacă vikingii ar fi decis să folosească un nume care descria Islanda pentru ceea ce este cu adevărat acolo, cum crezi că l-ar fi numit?
Islanda se află la limita între Oceanele Atlantic și Arctic. Insula principală se află în întregime la sud de cercul polar de nord, care trece prin mica insulă islandeză Grímsey(en) aflată în largul coastei nordice a insulei principale. Islanda este mai aproape de Europa continentală decât de America de Nord continentală; astfel, insula este de regulă inclusă în Europa din motive istorice, politice, culturale și practice. Islanda este a 18-a cea mai mare insulă din lume, și a doua insulă a Europei după Marea Britanie. Insula principală are 101.826 km², dar întreaga țară cuprinde 103.000 km² de uscat, dintre care 62,7% este tundră.
Astăzi, Islanda este cunoscută sub numele de Țara Focului și Gheții.
De ce crezi că un loc ar fi numit Țara de Foc și Gheață?
Islanda este o țară a contrastelor. Există vulcani cu lava care clocotesc și există ghețari. Există bazine adânci de apă minerală fierbinte numite izvoare termale și există sate de pescuit pe gheață. Peste tot caldul se întâlnește cu frigul! Insula conține vulcani activi și izvoare geotermale. Interiorul ei constă în principal dintr-un platou caracterizat de câmpii nisipoase și de lavă, munți și ghețari, din care mai multe râuri glaciare curg către mare prin câmpia litorală. Islanda este încălzită de Curentul Golfului și are o climă temperată, în ciuda latitudinii mari la care se află, în apropierea cercului polar de nord. Marile orașe sunt capitala Reykjavík, cu orașele înconjurătoare Kópavogur, Hafnarfjörður și Garðabær, localitatea Reykjanesbær aflată în împrejurimi, unde se află aeroportul internațional, și orașul Akureyri din nordul Islandei. Insula Grímsey de pe cercul polar de nord conține cea mai nordică zonă locuită din Islanda. Islanda are trei parcuri naționale: Vatnajökull, Snæfellsjökull, și Þingvellir.
Islanda are numeroase gheizere, între care Geysir, de la care vine și cuvântul, dar și celebrul Strokkur(en), care erupe la fiecare 5–10 minute.
Fiind disponibilă energia geotermală pe scară largă, și prin exploatarea a numeroase râuri și cascade pentru energie hidroelectrică, majoritatea locuitorilor au acces la apă caldă, încălzire și electricitate ieftină.
La 21 martie 2010, vulcanul Eyjafjallajökull din sudul Islandei a erupt pentru prima oară după 1821, obligând 600 de oameni să-și părăsească locuințele. Alte erupții din 14 aprilie au obligat alte sute de oameni să-și părăsească locuințele. Norul de cenușă vulcanică a produs perturbări majore ale traficului aerian în întreaga Europă.
Clima zonelor de coastă ale Islandei este subpolară oceanică. Curentul Atlanticului de Nord asigură temperaturi medii anuale mai ridicate decât în majoritatea locurilor de la latitudini similare.
Clima variază de la o zonă la alta a insulei. În general, coasta sudică este mai caldă, mai umedă și mai vântoasă decât nordul insulei. Înălțimile din centru sunt cele mai reci zone ale țării. Șesurile interioare din nord sunt cele mai aride. Iarna cade mai multă zăpadă în nord decât în sud.
Cea mai ridicată temperatură înregistrată vreodată a fost de 30,5 °C la 22 iunie 1939 la Teigarhorn pe coasta de sud-est. Cea mai scăzută a fost de −38 °C la 22 ianuarie 1918 la Grímsstaðir și la Möðrudalur în nord-est. Recordurile de temperatură pentru Reykjavík sunt de 26,2 °C la 30 iulie 2008, și de −24.5 °C la 21 ianuarie 1918.
Toate aceste informații au fost însoțite de ilustrații, multe imagini color ce au fost printate și laminate pentru a completa și vizual toate noțiunile nou aflate. Fiind copii mai mari, de ciclu primar și gimnazial, am oferit spre completare mai multe fișe pe care le-am tradus pentru a putea fi pricepute mai bine. Materialul l-am cumpărat de pe teacherspayteachesrs, Iceland – European Countries Research Unit și vă puteți face o idee despre ce este vorba în el accesând acest demo.
Un alt material extrem de folositor a fost cel de la twinkl pe care l-am tradus, printat și laminat oferindu-l copiilor pentru studiu, pe care l-am făcut împreună, se înțelege. Nu ocoliți acest site care reprezintă un izvor de cunoaștere cu materiale în mai multe limbi și cu o varietate pe măsură!
După ce toate aceste informații au fost aflate, au urmat întrebările și așa răspunsurile s-au auzit într-un mod cât mai frumos posibil.
Compară Islanda cu țara ta. Ce au ele în comun? Care sunt asemănările? Dar deosebirile?
Care sunt evenimentele istorice majore ale acestei țări?
Ce resurse naturale se găsesc în această țară? Care sunt importante pentru economia țării?
Care sunt etnicii care trăiesc în această țară, ce limbă vorbesc? Ce religie practică?
Pentru ce este această țară mai renumită?
Care sunt reperele făurite de om în această țară, dar cele naturale? Unde se găsesc?
Care sunt personalitățile islandeze și pentru ce sunt ele cunoscute?
Care sunt mâncărurile tradiționale? Ce culturi au?
Momentul cel mai așteptat și culminant a fost acela în care am folosit macheta pe care am confecționat-o pentru această întâlnire. Pe ea am atașat doisprezece imagini din Islanda, unele dintre ele făcute de fiul meu cel mare care a vizitat această țară, scopul fiind acela de a asocia câte un adjectiv acestor fotografii și de a face descrieri demne de niște școlărei de clasa a IV- a și a V-a. E un exercițiu nu prea îndrăgit de copii însă atât de necesar în procesul de învățare.
Imaginile au fost întoarse cu spatele pentru a nu fi văzute, fiecare alegându-și una dintre ele. După ce imaginea li se înfățișa privirii, ei aveau un răgaz de câteva minute pentru a scrie, pe un bilet, o propoziție în care să se regăsească și unul ori mai multe adjective.
După ce fiecare a ales, ne-am așezat în fața machetei și am vorbit despre fiecare în parte, discuția decurgând frumos și extrem de interesant.
Nu am omis să aduc la cunoștința copiilor și câteva curiozități despre această țară și locuitorii ei iar unele dintre ele au avut darul de a înveseli atmosfera, pe alocuri hohotele de râs auzindu-se zgomotos.
Acum nu știm exact ce sentimente va mișca în tine o altă bunătate din partea locului: Svið. Și n-ai spune, dar în spatele acestui nume scurt și drăguț stă un cap fiert de oaie din care, după un ospăț islandez în care mesenii s-au bătut pe limbă și pomeți (considerate cele mai bune părți), nu mai rămâne decât creierul. Bon appetit! (sursa: aici)
Cam așa a fost la ultima întâlnire cu acești copii minunați. O veșnică provocare pentru mine reacția lor reprezentând barometrul de care trebuie să țin cont. Și da, la final nu a fost unul care să nu spună că nu s-ar muta în Islanda, ori măcar ar vizita-o, dar nu câteva zile ci mai multe pentru a avea timpul necesar a-i cunoaște misterele. Cât despre mine, eu am fost la plimbare acolo, atunci când fiul meu m-a invitat și chiar dacă în ceea ce mă privește ea s-a desfășurat virtual (înainte de pandemie) amintirile îmi sunt proaspete în memorie. Aștept momentul când toate trăirile vor fi adevărate. Spor în toate!
