machetedidactice.com

În săptămâna a doua din an tot despre iarnă am vorbit, cum altfel?!

Cum natura a fost darnică cu noi și a așternut mai multă zăpadă, nu puteam rata acest fapt și am continuat să deslușim tainele care învăluie acest anotimp.

   

Am căutat să aduc în fața copiilor abordări diferite, menite a le stârni curiozitatea și a îi ține cu ochii mari și urechile ciulite. Nu-mi amintesc ca în perioada mea preșcolară ori chiar primară să se fi abordat teme așa de complexe eu descoperindu-le atunci când am devenit mamă, pe piața românească de carte apărând enciclopediile Larousse pentru copii. Așa am înțeles că nu există subiect pe care să nu-l poți aduce în atenția copilului cu condiția ca el să aibă „hainele” adecvate pentru a putea fi priceput de acesta.

Toate zilele au început cu Calendarul zilei și el a căpătat o cursivitate și o înțelegere.

Copiii sunt năzdrăvani și au întors cartolinele calendarului, dar chiar și așa, nu s-a întâmpinat nicio piedică în interpretare.

În această săptămână am vorbit despre stările prin care trece apa și au apărut experimentele. „Plouă într-un pahar”, „Furtună în pahar”, „Omul de zăpadă din pungă” sunt doar câteva dintre ele pe care cei mici le-au făcut și le-au savurat cu mare mare bucurie. Sunt clipe pe care ei le adoră, bucuria manifestându-se în moduri multiple.

   

Pentru că a nins așa de frumos nu am ratat ocazia de a ieși afară și de a gusta fulgii, delicioși la orice vârstă. I-am prins și în palme pentru a ne bucura de ei, dar mai ales a descoperi cum anume dispar, ca-ntr-o magie. A fost timpul în care am explicat de ce dispar și se transformă așa că joaca s-a întrerupt în momentul în care mânuțele au înghețat.

La limbă și comunicare am desfășurat diferite jocuri de la recunoașterea literei cu care începe cuvântul la despărțirea în silabe și alcătuirea de propoziții cu un cuvânt dat. Am făcut și diferite fișe în care am ales literele dintr-un glob de zăpadă și am făcut exerciții de scriere.

Tot în această săptămână am reușit să terminăm povestea doctorului Aumădoare și am început Winnie the Pooh. Am mai citit și alte două cărți, Pisicuța și Cățelușul, foarte frumos ilustrate, având un postament pe care să pot dialoga cu copiii pentru a ne juca cu cuvintele.

La matematică am jonglat cu cifrele iar pentru asta materialele au fost diverse. Cu plastilină cei mici le-au modelat și lângă ele au pus mulțimea din care sunt formate. Deasemenea, au lipit oameni de zăpadă iar sub ei au pus o cifră pentru ca deasupra să pună atâtea elemente câte arăta cifra. Au existat și fișe de colorat acolo unde cerințele erau unele legate tot de matematică și în care au existat și câteva operații de adunare.

În săptămâna asta, am adus în fața celor mici și noțiunea de grafic și cum anume se completează el. Fiind așa de dulce nu au întâmpinat nici un fel de greutăți în a-l rezolva.

 

De mare efect au fost momentele în care au meșterit oamenii de zăpadă pe niște spatule de lemn, pe care au trebuit să atașeze buloane colorate, atâtea cât era specificat pe căciulițele lor .

La capitolul arte, mai bine zis la Centru Arte așa cum este el cunoscut în grădiniță, am avut foaaarte multă treabă. Culorile primare au apărut la scenă deschisă trăgând după ele și pe cele secundare.

 

S-a pictat cu pensoane, bețișoare de urechi, bureți însă urmele lăsate de mânuțele lor atunci când sunt pictate cu buretele plin de acuarele este gâdilicios și de neuitat!

 

S-au auzit noțiuni de culori reci și culori calde și s-a pictat, cu mare pasiune și plăcere în mai multe reprize, aproape zilnic. E o etapă pe care mulți părinți o ocolesc acasă pentru că se face mizerie și se pot întâmpla tot soiul de incidente care lasă urme ce nu se mai pot șterge. Eu am fost foarte atentă și am reușit să închei, de fiecare dată, activitățile cu bine. Am avut planșe pentru masă, servețele umede și uscate și am fost încrezătoare că totul se va sfârși cu bine, ceea ce s-a și întâmplat.

Am făcut un model în care copiii au ornat o căciulă folosind culori cerate după care au pictat deasupra. E de mare efect și le-a plăcut.

Pentru că zăpada se așternea tot mai mult, am provocat copiii să meșterească o săniuță. Ea a fost făcută din polistiren ce a trebuit apoi pictat și decorat. La final s-a atașat sfoara pentru a putea fi manevrată.

   

Am parcurs o săptămână în care am petrecut timp de calitate. De-am fi sănătoși să mai facem că de idei nu duc lipsă, așa cum nu mă pot plânge de materialele pe care le găsesc din belșug. Cât despre pasiune, ea învăluie totul nu o intensitate care nu slăbește nici o clipă. Dimpotrivă!

Lasă un răspuns

%d