Uite că s-a făcut vineri iar eu am avut o săptămână plină-plină cu activități alături de niște copii minunați, de care eram atât de dorită și de la care mi-am ostoit dorul ce se acumulase în aceste luni, exagerat de multe luni de când trăim cu sabia deasupra capului. Îmi spunea cineva, zilele trecute, despre un sondaj în care erau analizate repercusiunile pe care această izolare le vor avea asupra celor mici și celor mari deopotrivă. E extrem de complicat de gestionat această situație și chiar și celor cu resurse mari le vine extrem de greu de îmbinat munca, pentru ca afacerile să rămână pe linia de plutire cu situația copiilor rămași acasă. Pentru că acasă treburile și activitățile se desfășoară complet diferit de cum au ele loc la grădiniță ori la școală.
Acolo, rutina este respectată cu strictețe iar regulile din colectiv impun copilului o anumită conduită, pe când atunci când toate acestea au loc acasă, pe teritoriul copilului, situația se schimbă, uneori dramatic dacă nu reușești să impui anumite praguri.
Lucrul alături de copii este ceva ce aduce un amalgam de sentimente și trăiri și dacă-i iubești cu adevărat, provocarea este una totală. Un copil are ceva ce multora dintre adulți le-a dispărut în procesul de creștere, inocența, drăgălășenia, sinceritatea, spontaneitatea fiind întâlnite din ce în ce mai puțin la cei mari. Un copil nu se cenzurează, trăirile fiind exprimate într-un mod cât mai crud cu putință, setea lui de cunoaștere ducându-te pe tine adult în locuri în care acum, de la înălțimea vârstei înțelegi diferit. E o plăcere să vezi cum se poate modela un caracter, ce mult contează modul în care-i vorbești, cum i te adresezi, inflexiunile vocii, atitudinea și cum se simte o stare de către un copil fără a-i vorbi în cuvinte.
Copilul are tot soiul de toane însă tu poți să le manevrezi pentru ca din ele să se aleagă ce este bun, pozitiv, să se construiască un postament solid fără de care mai târziu nu se poate.
În săptămâna pe care tocmai am încheiat-o am vorbit despre iarnă. Aici, unde iarna copilăriei mele dura și patru-cinci luni pline, am parcurs niște zile ploioase și mohorâte cu nu mi-aș fi dorit la început de an, numai că nefiind în măsură a schimba ceva, a trebuit să mă strecor printre toate nuanțele de gri posibil în încercarea de a îndulci tonurile. Începutul de zi nu mi-a reușit, numai întâlnirea cu copiii având capacitatea de colora picăturile în cele mai colorate și calde nuanțe.
Și în fiecare zi, după ce întâlnirea noastră se sfârșea, cerul arăta complet diferit, iar starea mea așișderea.
Am făcut tot soiul de activități de la Calendarul naturii, pe care l-am analizat și completat în fiecare zi cu toate elementele aferente. E un prilej de a învăța/repeta zilele săptămânii, de a număra, de a învăța/repeta anotimpurile și caracteristicile lor, de a enumera lunile anului și de a observa cum se prezintă vremea la ora la care se completează acest calendar.
În fiecare zi am avut activități variate care au cuprins dezvoltarea limbajului. O parte pe care am insistat a fost aceea în care fiecare copil a trebuit să explice anumite situații, să descrie și să facă propoziții cu anumite cuvinte. A început greu însă pe parcurs lucrurile s-au dezmorțit, cei mici căpătând încredere și dorință de a comunica. Repetate zilnic aceste activități, vocabularul se îmbogățește și diversifică, ușurința în exprimare neîntârziind a părea. Am printat, laminat și decupat cartoline cu imagini la tema propusă, cartoline pe care le găsiți pe twinkl, iar cu ajutorul lor joaca a fost plăcută.
Deasemenea, am folosit un joc de la Editura Gama, TrioPuzzle: Propoziții simple care reprezintă o modalitate ingenioasă și amuzantă de a-l ajuta pe copil să deprindă cititul. Pachetul conține:
• o mini-carte cu jocuri și indicații pentru părinți;
• 60 de carduri care trebuie identificate și grupate câte trei, pentru a recompune 20 de serii corecte. Fiecare serie formează o propoziție.
O altă activitate de prescriere a fost aceea pe care am făcut-o cu ajutorul unor tăvi cu sare, cei mici „scriind” diferite elemente cu ajutorul unor bețișoare ori chiar cu degetele. E o activitate cu succes garantat pe care vă invit să n-o ocoliți.
La matematică am identificat numerele pare și impare, am numărat descrescător și crescător, am asociat cifra cu numărul elementelor care o compun și am făcut șiruri logice.
În desfășurarea activităților au fost necesare mai multe manevre de la cele de scris și colorat la cele de decupat și lipit. O altă secvență îndrăgită a avut în prim plan plastilina, exercițiile de încălzire a degetelor și de modelare ocupând mult timp.
Inedit a fost pentru ei și scrierea cu picul, pentru că le-am pregătit, într-una dintre zile, foi acoperite cu cerneală pe care au avut de reprezentat un peisaj de iarnă. Am fost inspirată și am pregătit mai multe foi pentru un copil, pentru că așa de tare i-a mirat activitatea că nu s-au limitat doar la o singură pagină.
Nu am omis nici jocul Memo, competiția dintre ei fiind destul de ridicată.
În fiecare zi am avut câte două reprize de citit. Cele două cărți alese au fost Doctorul Aumădoare și Isprăvile lui Ciopârțilă. Din prima mai avem câteva capitole, dar pe Ciopârțilă l-am terminat.
Aceste lecturi aduc și alte activități, astăzi la finalul lui Ciopârțilă având ocazia să facem o partidă de ghicitori la care cei mici au vibrat mult mai bine decât mă așteptam.
Toate aceste activități au fost presărate cu reprize de mișcare în care am experimentat tot soiul de jocuri de mișcare și îndemânare, elementele fizice fiind mai mult decât necesare în economia întâlnirilor.
Cam așa s-a desfășurat săptămâna noastră, una din care am ieșit mai câștigați și fericiți. An Nou cu sănătate și cât mai multe activități atrăgătoare!
